Dimitrie Bolintineanu

Elegie la o tânără fată

Eu trec pe frunza ce-ngălbeneşte
Şi cade tristă sub arbore jos;
Eu trec pe valul ce murmuieşte;
Eu trec pe cântul melodios.

Aşa străinul cântând se duce
Şi varsă lacrimi pe calea sa,
Eho al văii cu şopotă dulce,
Trecând, ne spune că el ofta.

Eu sunt ca iarba primăvăroasă
Ce vântul toamnei o va usca.
O, tu, fetiţă dulce, frumoasă,
Atunci pe mine nu mă uita!

Dar, vai! se uită acel ce moare,
Astfel în gându-ţi voi fi uitat.
Fecioara pune la sân o floare,
Dar o aruncă când s-a uscat.