Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Fost-ai tu frumoasă, tu, Patria mea!

Ca frumoasă, dulce şi plăcută roză,
Ce voios surâde rumenelor zori,
Ca fluture d-aur ce, venind din flori
C-un torent de raze, dulce se repoză
Pe ghirlanda verde printre sărbători:

Ca vergina jună care, la festine,
În antice timpuri candidă părea,
Semănând pe cale florile divine
Viselor poetici-graţioase, line;
Fost-ai tu frumoasă, tu, patria mea!

Ca torente turburi ce prin nopţi fatale
Râură gemânde, spumă furios
Şi prin stânci sălbatici se doboară jos,
Fiii tăi din munte coborau spre vale,
Cu paloşe mândre, cu suflet voios.

Ale tele fiice ca vise ce luce
Şi prin nopţi de chinuri amăgesc uşor,
Neputând la luptă calul a conduce,
Revărsau prin inimi inima lor dulce
Plină de virtute şi de sfânt amor!

Astăzi tot slăbeşte, se preface, piere!
Cel ce cunoscuse strălucirea ta,
Astăzi să te vază, tristă decădere,
Inima-i ar geme ruptă de durere,
Ochii săi în lacrimi i s-ar îneca!

Aţi văzut voi roza care se-mlădie
Conservând ferice frumuseţea sa;
Dar pe care viaţa nu mai revifie,
Nu-i mai dă coloare, frăgezime vie,
Farmecele sale cu care-ncânta!

Astfel străluceşte rara-i frumuseţe
Ce pe toţi încântă, farmec înzeit!
Dar pierit-a viaţa care dă juneţe,
Inima, voinţa, dalba tinereţe,
Tot e veştezit!

Nu chemaţi acele suflete sublime
Ce păştea cu fală, vechiul, dalb pământ!
Nu pot a răspunde decât prin suspine;
Inima-mi se rupe cugetând în mine
Şi plângând dulci zile care nu mai sânt!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA