Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

La Constantin Negri

O, Negri! inamicii a tot ce dă mărire
Şi viaţă Româniii nu-ţi vor putea ierta
Că ai luat o parte de lauri la Unire
   Prin insistenţa ta!
A face-un singur popol, o singură domnie
Din două; a restrânge atâţia postulani,
Crezi tu că o să facă vrodată bucurie
   Acestor sclavi tirani?
Cuvântul datorie spre ţară e un nume!
Şi patria, o umbră, mărirea, un eres!
A face să rămâie dispreţuită-n lume,
   Şi-n umbră mai ales;
A pune interesul persoanelor-nainte
De interesul ţării; a nu simţi vrun dor
Când jugul rău apasă aceste locuri sfinte,
   Aceasta-i legea lor!
Ei nu ştiu că ruşinea, că viaţa degradată
A ţării lor pe dânşii d-odată îi lovesc,
Că arborul când cade, şi frunzele-i d-odată
   Cu el se ofilesc.
Întrebe pe un vierme ce naşte într-o floare
De-i pasă dacă planta, plăpând locaş al său,
E verde şi frumoasă sau veştezeşte, moare
   Sub dintele lui rău?
Întrebe-l dacă ştie că floarea ce-el devoară
Odată veştezită, surpată pe pământ,
El însuşi se abate şi trebuie să moară?
   Să intre în mormânt?
Nu face însă astfel vâslaşul cel cu minte:
El îngrijeşte vasul a nu cădea pe stânci,
Căci vasul spart, el însuşi coboară în morminte,
   În undele adânci!
Unirea are încă mulţi inamici puternici,
Căci noaptea şi cu ziua se-ngână depărtat
Şi păsările nopţii, simţindu-se netrebnici,
   S-agită ne-ncetat!
Nu! Noaptea nu îşi lasă umbra ce ea apucă
Decât când e respinsă de soarele ceresc.
Ne trebuie lumină, ca noaptea să se ducă
   Cu cei ce o doresc!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA