Dimitrie Bolintineanu

La un nor

Nor ce treci făr' de ţintire!
Eu ca tine sunt străin;
Tu verşi ploaie şi mugire,
Eu vărs lacrimi şi suspin.

Tu doreşti întinsa mare
Dintru care te-ai născut;
Eu suspin cu nerăbdare
După ţara ce-am pierdut.

Prin eterul cu flori d-aur
Tu ferice rătăceşti,
Poţi să verşi al tău tezaur
Pe tărâmul ce doreşti.

Eu în locuri tot străine
Număr anii ce grăbesc;
Nu pot face nici un bine,
Ţării mele ce doresc.

De vei merge colo-n ţară,
Spune celor ce-i vedea
Că-n durere crud,-amară
Se consumă viaţa mea.

Iar nu spune trista ştire
Dragei mele, fraged crin,
Ei să-i spui că-n fericire
Viaţa-mi fuge, dulce, lin!