Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Mustafa-Paşa

Soarele-apusese. Lupta tot urma;
Dar împinşi, românii, spatele-nturna.
Iar Mihai Viteazul la ai săi cuvântă:
— „Un român de moarte nu se înspăimântă.
Ce vor face oare slabele femei,
Dacă voi daţi dosul, o, vitejii mei."
Zice şi soldaţii, ruşinaţi, se-nturnă...
Domnul pasă-n frunte; toţi cu fală-l urmă.
Vede comandantul Mustafa-paşa,
Prin bravură cată lupt-a precurma.
Chiar ca semizeii din antichitate,
El îl cheamă-n luptă şi fălos combate.
Oştile-n mirare privesc şi s-adun.
Caii lor resaltă, armele răsun.
Se fărâm pe zale far' să verse sânge.
Domnul schimbă-ndată spada-i ce se frânge.
Paşa trage-atuncea paloşul tăios.
Fierul sparge zaua domnului frumos.
Paşa se doboară sub o lovitură
Şi cu viaţa pierde sângele pe gură.
Turcii cu dezordin repede s-avânt.
Cei mai mulţi dintr-înşii aflu-al lor mormânt.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA