| Călătorii / Jurnale de călătorie |
Drumeție la cabana Mălăiești
GH. MĂNOIU
O săptămână de caniculă ne-a convins să căutăm răcoarea pădurii. Și un drum la cabana Mălăiești era cel mai potrivit. Din Râșnov, ca să mergem doar prin pădure. Pe vremea asta, un drum descoperit, sau pe creastă, ar fi fost de groază.
Am plecat din București spre Târgoviște pentru a scăpa de aglomerația de pe DN1.
Din Târgoviște am mers spre Pucioasa, Fieni, Pietroșița și am ajuns la Sinaia, cu atenție în serpentinele de pe Păduchiosu, unde sunt și lucrări.
Apoi Bușteni, Azuga, Predeal și la stânga spre Pârâul Rece și Râșnov.
Puțin după intrarea în Râșnov, facem stânga pe strada Glăjărie Râul Mare spre Uzina Electrică la care ajungem după aproape 8 km.
Mergem mai departe pe drum forestier și lăsăm mașina în unul dintre spațiile mai largi de pe margine. Se poate merge cu mașina mai departe, până la bariera ce închide drumul, după canton.
Noi ne luăm echipamentul și o luăm pe jos, că de asta am plecat, să facem mișcare. Mergem cam 2 km, urmând drumul și marcajul bandă albastră. Lăsăm o ramificație stânga ce duce la Diham și ajungem la o primă barieră care este ridicată.
Indicator trasee.
După ea, plătim taxa de intrare în Parcul Natural Bucegi, 10 lei de persoană, valabilă trei luni.
De aici ajungem repede la o a doua barieră, care este închisă. Cine vrea, poate merge cu mașina până aici.
Ne strecurăm pe lângă barieră și mai mergem puțin pe drumul forestier. Facem stânga, trecem apa pe punte și ne afundăm în pădure.
Punte peste apă.
Urcăm abrupt dar scurt, apoi ajungem la un izvor cu băncuță. Aici ne putem aproviziona cu apă, fiindcă vara, dacă nu a plouat de ceva vreme, izvorul de la cabană seacă.
Izvor.
De aici facem stânga și începe, aș spune, adevăratul drum spre cabană.
Urcăm ușor până ajungem la o intersecție de trasee. Din față vine traseul marcat cu cruce albastră de la Diham prin valea Glăjăriei. În dreapta, drumul nostru, bandă albastră, pe care o vom urma până la cabană.
Urcăm, uneori mai abrupt, uneori cu porțiuni drepte. Ajungem la un punct de belvedere, Surpătura.
Vedere panoramică.
Mergem înainte, în urcuș, întrerupt de poieni, unde, dacă este soare, miroase a urzici. Copacii și-au făcut loc cum au putut printre stânci.
Îmbrățișare între copac și stâncă.
După cam două ore, ajungem la izvorul Mălăieștilor, care face o frumoasă cascadă.
Cascadă.
Încă un sfert de oră și ajungem în căldarea glaciară a Mălăieștilor, 1720 metri. Este prima căldare. Mai sus, pe traseul spre Omu avem o a doua căldare.
În centru este cabana Mălăiești, în stânga refugiul salvamont. Prin stânga refugiului se poate urca spre lacul Țigănești și refugiul cu același nume.
Cabana Mălăiești.
De aici, de la cabană, se poate merge mai departe, spre Omu, prin Hornurile Mălăieștilor sau pe traseul de vară de pe Brâna caprelor.
Vedere spre hornuri.
La cabană este aer răcoros, chear dacă este soare. Pe versanți mai sunt încă petece de zăpadă. Spre Brână, capre negre, pe care le vedem cu binoclul. Izvorul are o apă rece gheață.
La Mălăiești se poate ajunge și pe Take Ionescu, traseul de la Gura Diham, Poiana Izvoarelor, Pichetul Roșu. Traseu foarte frumos, dar mai lung și ceva mai greu.
Întoarcerea o facem pe același traseu, ca să ajungem la mașină. Ne ia mai puțin, cam două ore.
Este un traseu ușor, mulți îl făceau cu copii, fie mai măricei pe jos, fie în rucsaci speciali. Și ne-a surprins cât de mulți căței erau pe traseu, unii mici și răi, alții mai mari și mai înțelepți.
Dacă nu am fi legați de mașină, am putea merge spre Diham și apoi la Predeal la gară, sau pe Take Ionescu, spre Bușteni.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
