Editura Global Info / Literatură

Duiliu Zamfirescu

Curgea Siretul liniştit

Trecuse toamna gînditoare
Pe rîpi, prin garduri, peste vii,
Şi închinase toate celea
Aceleiaşi melancolii.
Departe, pe întinse şesuri,
Curgea Siretul liniştit,
Sub zbor de pasări călătoare
Călătorind spre răsărit.
Înaltă, mişcătoare dungă,
Ce-abia te vezi pe cer senin,
Cîte speranţe zbor cu tine
Ce primăvara nu mai vin !
O umbră goală, trecătoare,
Viaţa noastră pe pămînt !
O pasăre ce pleacă toamna
Descurajată, fără cînt,
Şi nu mai vine, nu mai vine,
Căci tinereţea-i o poveste
Pe care noi o ştim c-a fost,
Dar niciodată-o ştim cînd este.
O toamnă, scumpa mea suroră,
Te-ai dus şi tu, ca orice bine,
Şi noi rămas-am să te plîngem
Cu alţi nenorociţi ca mine.
Eu m-am deprins de mult cu toate,
Şi trist, în sufletu-mi m-am strîns,
Dar viaţa e aşa de crudă
Încît şi astăzi încă-am plîns:
O amintire de durere,
Un biet amor ne-mpărtăsit
Ce ca şi toamna, ca şi toate,
S-a dus şi nu a mai venit.
Şi care azi, sub umbra tristă
A tinereţii apunînd,
Mi-a răsărit în amintire
Mai dureros ca orişicînd.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA