Editura Global Info / Literatură

Dumitru Iacobescu

Melancoliei

Melancolie dulce, melancolie stinsă,
Ce-nvălui atmosfera în nopţi de toamnă dulci,
Melancolie dulce, melancolie stinsă,
în suflete bolnave privire a ta o culci
Mîngîietor şi moale ca o femeie-nvinsă.

Dorm plopii muţi şi tragici în umbra viorie,
Se descompune frunza căzută pe alei,
Se descompune frunza, — iar tu, melancolie.
Sorbind uşor rugina şi deznădejdea ei,
Îmbălsămezi tăcerea cu-această agonie.

În părul tău ce-şi moaie în ape reci cununa
Animă plînsul nopţii un trandafir roşcat,
Şi-n sînul tău se culcă, trudiţi ca-ntotdeauna.
Toţi morţii ce în gheara regretului se zbat.
Şi inima-mi mai moartă ca morţii şi ca luna.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA