Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Friedrich Schiller

    Cavalerul Toggenburg

    "Ritter! inima ţi-ofere
    Tinereţe de suror;
    Altă dragoste nu-mi cere,
    Căci îmi face mare dor.
    Vino placid, că îmi place,
    Du-te-n pace, mă dileg;
    Plânsul ochilor ce tace
    Nicidecum nu-l înţeleg."

    El pricepe, mut cu dorul;
    Sângeră determinat,
    Arde,-o strânge-n piept cu-amorul,
    Şi pe cal e avântat.
    Toţi vasalii îşi adună,
    Toţi elveţii săi din drept;
    La mormântul sfânt detună
    Toţi cu crucea p-al lor piept.

    Fapte-acolo valoroase
    Dezvoltă eroi creştini,
    Coifuri, pene onduloase
    Înspăimântă saracini.
    Toggenburg poartă omorul,
    Teroarea la musulman.
    Dar în inima lui dorul
    E mai mare dup-un an.

    L-a suferit, dar l-apasă;
    Nu-l mai poate suporta;
    Arme, câmp, glorie lasă
    Spre-ale sale-a se-nturna.
    Şi p-a mării und-amară
    Vede-un vas vele-ntinzând;
    Se-mbarcă spre scumpa ţară
    Unde-e viaţa ş-al lui gând.

    Ajungând la castel, bate
    Înfocatul pelegrin...
    Vai? ca fulger îl străbate
    Răspunsul d-amaruri plin:
    "Este-a cerului mireasă
    Aceea ce cauţi tu;
    Ieri fu ziua cea aleasă
    Nunta ei când se făcu."

    . . . . . . . . . . . . .
    . . . . . . . . . . . . .

    Abandonă, nu-şi mai vede
    Al părinţilor focar;
    Armele nu-şi mai revede,
    Nici fidelul armăsar.
    De la Toggenburg apune
    Jos spre văi, necunoscut;
    Peste membrii nobili pune
    Vestmânt aspru, răsţesut.

    O colibă izolată
    Îşi clădi-mprejurul ei,
    D-unde closterul s-arată
    Printre frunzele de tei.
    Aştepta de dimineaţă
    Pân' l-al soarelui apus,
    Cu speranţa mută-n faţă
    Şi cu sufletul său dus.

    Către closter sus din vale
    Ore-ntregi în sus căta
    Spre fereastra scumpei sale
    Pân' fereastr-a răsuna,
    Până când el s-o mai vază,
    Până ce chipu-i venea
    Ca d-un angel dulce rază
    Jos spre vale-a se pleca.

    Şi-n dulcea lui reverie
    Adormea prea consolat,
    Aşteptând cu bucurie
    Al zorilor revărsat.
    Stete astfel zile multe,
    Ani întregi tot aştepta
    Attentiv ca să asculte
    Ori fereastr-a răsuna,

    Ori dilecta să-şi mai vază,
    Ori chipu-i a s-arăta,
    Ca d-un angel dulce rază
    Jos spre vale-a se pleca.
    Astfel, într-o dimineaţă
    Era mort tot aşteptând,
    Cu paloarea morţii-n faţă,
    Spre fereastră căutând.

    Traducere de ION HELIADE RADULESCU, 1863




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA