George Topîrceanu

În taina nopţii

Pe cărare, lângă codru,
Numai pasul meu s-aude...
Ploaia picură din frunze
Şi din ramurile ude.

Norii-ntunecaţi îmbracă
Cerul nopţii fără stele, —
Luminoşi mi-arată calea
Numai ochii dragii mele!

Du-mă, dorule, cu tine,
Toată jalea să mi-o-ngropi —
Pân' la casa tăinuită,
Casa albă dintre plopi.

................

Dulce clipă a-ntâlnirii,
Mintea-ntreagă mi-o răpeşti!...
...Dar nu-i nime-n prispă-afară,
Nici lumină la fereşti!
...............