Editura Global Info / Literatură

Gheorghe Asachi

Clopotul şi limba lui

"Ah, ce soartă înfiorată!
Zicea clopotul odată
Cătră limba ce-l lovea.
Uşor lucru ţi se pare
A urla fără-ncetare
Atât vuiet şi de ce?"

"Di ce, nu ştiu, limba-i zice,
Aninatu-m-au aice
Să-ţi dau ghionturi nencetat.
Pe frânghie-ntreabă, vere,
Ea mă trage cu putere,
De-am lovit, am ascultat."

Clopotul de la frânghie
Di se mişcă vra să ştie,
Di ce trage cu amar?
Dar frânghia răsucită
Zice că pre ea învită
Însetatul palamar.

Palamarul de-altă parte
Zice: "Popa ştie carte
Ş-a suna m-au rânduit."
Dar, aleu, de-atâta sunet,
Gemet, vuiet şi răsunet
Bietul popa-au asurzit.

Di-l întrebi di ce, de unde?
El n-aude, nici răspunde,
Ce din cap semne făcea,
Şi pre clopot îl supune
Vuietul tot să răsune,
Fără a şti macar di ce.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA