| Editura Global Info / Literatură |
Gheorghe Asachi
Iepurile şi broasca ţăstoască
Fabulă
Cătră un scop de iute alergi,
Nu agiungi, de-ncet nu mergi.
Iepurile ş-o ţăstoasă
Ni dau prubă curioasă.
Zis-au broasca cea târzie
Iepurelui sprintinel,
Că ea, păşind cătinel,
Mult mai sigură a să vie
Şi mai iute la un scop,
Decât dânsul în galop.
Încât pus-au rămăşag
Ş-au ales de ţântă un fag.
Iepurile, care crede
Că puterea-n călcăi şede,
I-au zis: "Ţi-ai ieşit din minte,
Soro, pas tu înainte!
De-oi purcede la asalt
Sunt la ţântă într-un salt."
Văzând ţânta apropietă
Şi ţăstoasa-ngreoietă,
Iepurele, după un pas,
Stă şi rumigă-n popas,
Înainte face doi
Şi atâţia paşi napoi.
Mai zburda,
Adulmeca,
Tot la umbra lui visa,1
Îşi bătea de broască gioc
Că încet păşea din loc.
Când din a lui fantazie
Iepurele s-au trezit,
Nenea broască cea târzie,
Neabătută-n calea sa,
Pe încet, dar tot urma,
Ş-agiungând întăi la fag
Prinde a ei rămăşag.
Apoi iepurelui zice:
"Tinerel eşti, vinetice,
Nu-i de-agiuns a fi uşor,
Mintea-n cap stă, nu-n picior!
Oare ce ai face, frate,
De ai purta ş-o casă-n spate?"
Iaşi, 12 noiembrie 1857
Note
1. Cunoscută legumă sălbatică numită Umbra iepurelui (Gh. A.).
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
