Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Octavian Goga

    Cântece

    I

    Tu n-ai la uşa ta zăvor,
    Nici lacăt n-ai la tindă,
    Tu n-ai la uşa ta zăvor
    Când eu, ca hoţii, mă strecor,
    Şi bietul suflet călător,
    La pragul tău colindă.

    Tu mă auzi şi mă-nţelegi
    Şi-acelaşi vis ne poartă,
    Tu mă auzi şi mă-nţelegi,
    Dar popi, cu cartea lor de legi,
    Şi pravilele lumii-ntregi,
    Îţi străjuie la poartă.

    II

    Mor azi zâmbetele mele,
    Moare-ntreagă vraja firii,
    În paharul din fereastră
    Mor la noapte trandafirii.

    Nici de cântec din tilincă
    Nu mai tremură brădetul,
    Jos la marginea dumbrăvii
    Se usucă smeuretul...

    Mor poveştile în pragul
    Nopţilor la şezătoare,
    Moare-o stea-n adâncul mării,
    Şi iubirea noastră moare.

    Eu rămân să ţes statornic
    Cântecul de îngropare:
    Zilelor de săptămână,
    Zilelor de sărbătoare.

    III

    E îngropare azi la mine,
    Din ochii veşnicelor stele,
    Cad razele tremurătoare
    La groapa visurilor mele.

    Se zbuciumă înfiorată
    De-un tremur geana lor de aur,
    Atât de jalnică-i povestea
    Înmormântatului tezaur.

    Truditul suflet se întreabă:
    De ce chiar cea mai dragă mână,
    Ursită-i pe sicriu s-arunce
    Întâiul bulgăr de ţărână?

    IV

    De va veni la tine vântul,
    Purtând povestea mea amară,
    Jelitul lui să nu te-nfrângă,
    Mustrarea lui să nu te doară.

    Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
    Nemilostiva lege-a firii;
    Sărutul otrăvit al brumii
    Omoară toamna trandafirii...

    Şi cine s-ar opri să plângă
    O frunză veştedă-n cărare,
    Când codrii freamătă alături
    Şi râd în răsărit de soare?...

    V

    Atât de veche-i îngroparea,
    Nici sufletele nu ne dor,
    Şi tot îmi mai răsai din neguri...
    — Îşi au şi morţii dreptul lor...

    În nopţile de primăvară
    Revin aducerile-aminte,
    Şi mintea, pasăre răzleaţă,
    S-abate-n drum peste morminte.

    De ni se-ncrucişează drumul,
    Îndureraţi noi ne zâmbim...
    Nu-ţi par şi zâmbetele noastre
    Ca două flori din ţintirim?

    VI

    Primăvară, primăvară...
    Zâmbetul întregii firi,
    Dragoste de fluturi galbeni
    Şi de galbeni trandafiri.

    Primăvară, primăvară...
    Tremură luna bălaie,
    Dorm doi pui de rândunică
    Sub o straşină de paie.

    În ungher, părăginită,
    Doarme hârbul de ghitară -
    — Va mai fi şi pentru mine
    Primăvară?...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA