Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Grigore Alexandrescu

    Răspunsul cometei

    Iubit muritor,
    Astăzi am priimit,
    Prin poştia cerească,
    Biletul tău pornit
    Din Țara Românească.

    Odată cunoşteam
    Subt nume de roman
    Un preaputernic neam,
    Al lumei crud tiran;
    Neam ce-l credeam perit,
    Căci nu l-am mai zărit;
    Şi pînă-ntr-ast minut
    (Mă jur pe al meu nume),
    Eu nici aş fi crezut
    Că existaţi pe lume;
    Dar de vreme ce scriţi
    Voi trebuie să fiţi.
    Numai nu înţeleg cine v-a putut spune
    Că aveam pentru glob intenţii aşa bune.
    E netăgăduit
    C-a lui desfiinţare
    De timp nepomenit
    Mi-era în cugetare,
    În cerc tot viţios
    Văzînd că se-nvîrteşte,
    Şi omul păcătos
    În rele mult sporeşte,
    Văzînd că jos la voi mulţi oameni mari şi buni,
    Lumei folositor, au trecut de nebuni,
    Au fost persecutaţi
    În vreme ce-au trăit,
    Şi foarte lăudaţi
    După ce-au murit.
    Eu prea rău am urmat,
    Cînd am lăsat odată
    Pe Noe d-a scăpat
    Cu luntrea-i deşălată,
    Căci ştii ce a făcut
    Cît liber s-a văzut?
    El a sădit o vie
    Ş-a căzut pe beţie!
    Iar cu fetele lui
    Ce-a mai făcut nu spui.
    Iar de atunci încoaci din el cîţi s-au prăsit,
    Acei ce au fost tari pe cei slabi au robit;
    Soarele-au spăimîntat prin lupte şi omor,
    Pentru globul pămînt, ce nu era al lor.
    Căci socotesc că ştii, nevoie n-am să-ţi spui,
    Că nu e-al vostru el, ci voi sînteţi ai lui.
    Apoi v-aţi apucat
    Cerul d-aţi spionat,
    Prin sticle cercetînd
    Ce avem noi de gînd,
    Ce fel ne preumblăm,
    Pînă şi ce mîncăm.
    Ba încă aţi scornit
    Feluri de secături,
    Şi pe voi v-aţi numit
    Alese creaturi!
    Acestea, drept să spui, eu nu le sufeream,
    Dar fiindcă îmi scrii că sînteţi ocupaţi
    Proastelor voastre legi spoială să le daţi,
    Fiindcă ai cerut sorocul mărginit
    De zece mii de ani, fiindc-a mijlocit
    Ş-o graţioasă stea dintr-ale curţii mele,
    Pentru cîţiva poeţi ce casc gura la stele,
    Mă-nduplec în sfîrşit, astîmpăr al meu foc,
    Îmi pui caii la grajdi şi coadele la toc.
    Numai luaţi măsuri, gîndiţi şi căutaţi
    De indulgenţa mea acum să profitaţi.
    Căci daca spre pămînt vrodată m-oi porni,
    Vă poci încredinţa că bine nu oţi fi.

    Scris în palatul nostru de vară.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA