Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Grigore Alexandrescu

    Ursul şi lupul

    Împărăţia dobitocească,
    Ca şi a noastră cea omenească,
    Statornicie vecinică n-are:
    Toate supuse sînt la schimbare!

    Din mînă-n mînă sceptrul se plimbă.
    Cel de ieri mare astăzi e mic;
    Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă,
    Dintr-o întîmplare prea de nimic.

    De curînd ursu pe leu schimbase,
    Şi pe domnescul tron înălţat,
    Cîrma în labe tare-o luase,
    Şi cu verzi tufe sta-ncoronat.

    Dator eu însă sînt a vă spune
    Că ursu-acela, măcar că urs,
    Dar simtimente avea preabune:
    D-al obştei bine era pătruns.

    Fiarele toate-ndată ce-aflară
    Că le-a dat cerul un stăpîn nuou,
    Să se închine lui alergară,
    Una c-o vacă, alta c-un bou.

    Lupul în urmă spre tron se duce,
    Şi după vechiul bun obicei
    Măriii-sale plocon îi duce,
    Şi înainte-i pune doi miei.

    Într-o frumoasă precuvîntare,
    Îi dovedeşte c-ar fi avînd
    Nişte hrisoave arătătoare
    Ce-au făcut urşii, zău nu ştiu cînd.

    C-aste hrisoave, pe piei de oaie
    Scrise cu apă, spun lămurit
    Cum au mers urşii la o bătaie,
    Şi cîte mure ei au jertfit.

    Cu plecăciune apoi i-arată
    Cum că din suflet s-a bucurat
    De întîmplarea cea minunată,
    De-ncoronare cînd a aflat,

    Cum că doreşte supus să-i fie,
    Că totdauna el l-a iubit,
    Că pentru dînsul vieţi o mie
    Să le jertfească e mulţumit.

    Asfel de vorbe se zic în lume,
    Însă drept formă se socotesc;
    Căci fieşcine le ia de glume,
    Care se uită cît se vorbesc.

    Dar ursul crede, se amăgeşte,
    În slujbe pune neamul lupesc:
    Cum că prieteni are, gîndeşte,
    Care persoana lui o slăvesc.

    După o vreme leul se scoală,
    Tocmai cînd urşii mort îl credea,
    După o mare şi lungă boală,
    Vine să-şi ceară tronul ce-avea.

    Locuitorii se îngroziră;
    Veste se duse pîn’ la palat;
    Lupii îndată la lei fugiră;
    P-al lor prieten toţi l-au lăsat.

    Taurii numai, ce niciodată
    A-i fi prieteni nu s-au jurat,
    Peste cinci sute veniră-ndată,
    Pe crai şi ţară ei au scăpat.

    Prea cu lesnire omul se-nşală!
    Dar foarte mare face greşală
    Cine la vorbe dă crezămînt.
    Faptele numai ne dovedeşte
    Fieştecine cît preţuieşte,
    D-avem prieteni şi care sînt.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA