Heinrich Heine

Arborii-nfloriţi răsună...

Arborii-nfloriţi răsună,
Cântă cuiburile-n slavă...
Cine-i oare capelmaistrul
În orchestra din dumbravă?

Piţigoiul care-ntr-una
Dă din cap cu-atâta fală?
Ori pedantul cuc ce-şi strigă
Numele fără greşeală?

Este oare cocostârcul,
Care, tacticos la pasuri,
Calcă-nfipt pe lungi picioare,
În acest concert de glasuri?

Nu! În inimă-mi trăieşte
Cela ce conduce corul...
Tainic simt cum bate tactul,
Şi socot că e amorul.

Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF