Editura Global Info / Literatură

Heinrich Heine

Socoata vremii...

Socoata vremii-n ore, minute şi secunde, —
Întîiul ornic, — cine l-a născocit? Răspunde!
A fost un singuratec, un suflet trist, pustiu...
În nopţile de iarnă sta şi-asculta, tîrziu,
Cum şoarecii se mişcă prin umbră de unghere,
Şi cariul ritmic toacă în tainica tăcere...

Dar sărutarea, cine mi-a născocit-o-n lume?
O gură fericită şi dornică de glume...
Ea săruta cu sete; era în luna mai.
Natura-ntreagă parcă se preschimbase-n rai,
În rai cu flori frumoase şi ciripire vie,
Şi soarele-n văzduhuri rîdea de bucurie!...

Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF

TE-AR MAI PUTEA INTERESA