Iacob Negruzzi

Adio la...

Odată când plecam spre tine
Mic orăşel în vale-ascuns
De câte 'nchipuiri senine
Voiosu-mi gând era pătruns,

În îndoială şi dorinţă
Perdut în visuri, eu pluteam
Şi la porniri cu ce căinţă,
La revedere îţi spuneam!

O leagăn dulce de durere
Mic orăşel în văi retras
Azi nu-ţi mai spun la revedere
Străin etern tu mi-ai rămas

Şi îndoială şi dorinţă
Acum ah! s-au prefăcut
Într-o prea singură ştiinţă
C'etern să aflu n-aş fi vrut.

Adio dar oraş şi casă
Ce crud amorul mi-aţi plătit
Şi tu imagine frumoasă...
Adio tot ce am iubit!