Iacob Negruzzi

Durere

Era atât de frumoasă
Şi-aşa dulce îmi vorbea,
Cu ochirea sa duioasă
Pân-în suflet mă privea.

Şi cu mintea-n rătăcire
Eu la dânsa mă uitam
Şi-un vis lung de fericire
Lângă dânsa eu visam.

Într-o sară-ntunecoasă
Ah! i-am spus cât o iubesc.
Cum o viaţă-n veci frumoasă
Eu în ochiul său citesc.

De-atunci gura-i surâzândă
De-atunci nu mi-a mai vorbit
Şi ochirea sa cea blândă
Crud şi rece m-a privit.

Şi de-atunci durere-amară
Ce mă arde ca un foc,
Duc cu mine-n orice ţară,
Duc cu mine-n orice loc.

Şi cu mine orişiunde
Am s-o duc pe-acest pământ
Pân' cu mine-o voiu ascunde
În adâncul meu mormânt.