Ion Gorun

Cu mine singur

Din lanţul nesfîrşit de vieţi, verigă,
Mă zbucium, şi cu mine lanţul geme;
N-aud în jurul meu decît blesteme
Şi răguşite voci amar cum strigă.

Şi totuşi fiecare cum se teme
Cînd gheara morţii gata-i să se-nfigă —
Iar din viaţ-o clipă de cîştigă,
Cum uită nesfîrşirea s-o mai cheme,

Şi cum în minte-şi cat-o mîngîiere,
Şi cum şi-o face-atunci, zicîndu-şi „lasă”
Lanţu-i etern, numai veriga piere!

Problema astfel crede c-o dezleagă,
Dar de filozofia ta ce-mi pasă!
Cu mine singur piere lumea-ntreagă!