Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Cazul d-lui Pawlowsky

Foarte rău a făcut d-l Pawlowsky, recunosc şi eu; dar oricât aş recunoaşte-o, iarăşi nu mă pot mulţumi să o constat numai. Cazul d-lui Pawlowsky este grav; merită prin urmare o dezbatere mai aprofundată.

Să procedăm metodic.

Mai întâi şi-ntâi, cine l-a autorizat pe d-l Pawlowsky să vorbească? fiindcă, mai la urma urmelor, d. Pawlowsky, presupunând că este un om care se respectă, nu putea vorbi, fără o prealabilă autorizare, decât în numele d-sale personal, ca Pawlowsky, pur şi simplu Pawlowsky.

Dar să meargă d. Pawlowsky şi, fără nici o autorizare, să-şi permită a vorbi ca şi cum ar fi fost autorizat, mărturisesc drept că aceasta n-o înţeleg din partea d-lui Pawlowsky!

Eu bănuiesc ce şi-a zis d. Pawlowsky.

D. Pawlowsky şi-a zis aşa: nu sunt autorizat să vorbesc; dar mai la urma urmelor, ce-mi trebuieşte? pot foarte bine vorbi şi fără să fiu autorizat.

Ei bine, iată ce nu pot eu aproba la d. Pawlowsky: d. Pawlowsky a făcut rău că nu s-a îngrijit a avea la timp cuvenita autorizare. Căci, în definitiv, dacă d. Pawlowsky tăcea, n-ar fi vorbit. Ei? dacă n-ar fi vorbit, ce mare deosebire? Dar d. Pawlowsky a ţinut să vorbească; foarte bine. Atunci mă întreb eu: dacă între a tăcea şi a vorbi nu este nici o deosibire, fiind vorba de d. Pawlowsky, pentru ce ar fi o deosibire, fiind vorba de acelaşi d. Pawlowsky, între a vorbi şi a tăcea?

Cu sistema aceasta a d-sale, prin urmare, d. Pawlowsky poate avea mâine-poimâine o altă neplăcere: va trebui să justifice pentru ce, în cutare sau cutare împrejurare, a tăcut fără să fie autorizat a tăcea. Aceste sunt inevitabilele urmări ale greşelei d-lui Pawlowsky.

Mărturisesc că alaltăieri, când am auzit că d. Pawlowsky a vorbit, am avut un moment de îndoială. Deşi ştirea era oficială, mai presus, prin urmare, de orice bănuială de parţialitate, mi-am zis:

Pawlowsky?... Imposibil. Pawlowsky nu poate fi capabil de aşa greşeli politice. Pawlowsky, pe care de obicei îl ştiu toţi rezervat, ducând prudenţa şi tactul dincolo de limitele obişnuite — Pawlowsky? nu se poate. Atunci, nu e Pawlowsky acela; este desigur o regretabilă confuzie de nume.

Au trecut două zile. Să spun că uitasem de tot în vremea aceasta de Pawlowsky, n-aş spune adevărul. Din când în când şi foarte des, îmi revenea în minte:

Cum dracu! Pawlowsky! nu crez! Pawlowsky e altfel de băiat.. Dar. În fine... Pawlowsky...

Altă dată iarăşi gândeam:

Dar adică de ce nu Pawlowsky? Poate... Omul e om... Omul e supus greşelii, cu sau fără autorizaţie. Pawlowsky, nu e şi el om?... Atunci?... i s-a putut întâmpla... şi lui Pawlowsky.

Tot însă nu-mi venea să crez una ca aceasta din partea lui Pawlowsky; îmi ziceam: nu se poate; trebuie neapărat să fie vorba de alt Pawlowsky — cine ştie ce Pawlowsky!

Când însă ieri mi s-a confirmat că tot Pawlowsky acela este şi mi s-a dovedit că Pawlowsky a vorbit chiar fără a fi autorizat, atunci am zis către prietinul care-mi aducea această gravă ştire despre Pawlowsky:

— Dacă Pawlowsky a făcut asta, atunci nu-l mai cunosc pe Pawlowsky!

— Dar l-ai cunoscut — mă-ntreabă prietinul — pe Pawlowsky?

— Ba nu! dar...

— Cum? atunci de unde ştii de ce e capabil Pawlowsky, dacă nu l-ai cunoscut niciodată?

— Bine, aşa e; nu l-am cunoscut; dar, în fine, cum se poate?... Pawlowsky!... îţi spui drept, nu m-aşteptam la asta de la Pawlowsky.

P. S. Tocmai acum, am văzut cât eram de greşit când mă pasionam atâta asupra cazului d-lui Pawlowsky. În adevăr, eu nu-l cunoşteam. Amicul meu mi-a repetat:

— În adevăr, nu-l cunoşti pe Pawlowsky?

— Nu-l cunosc pe Pawlowsky, am răspuns eu.

— Atunci, dacă nu-l cunoşti pe Pawlowsky...

— Să nu mai vorbim de Pawlowsky, am răspuns eu.

2. P.S. în momentul din urmă, aflu că Societatea presei va ţine deseară o întrunire, la care sunt invitaţi toţi ziariştii din Capitală, toţi, chiar şi acei cari nu fac parte din societate. Se va dezbate la acea întrunire asupra cazului d-lui Pawlowsky. Mă duc negreşit: dacă toţi ziariştii sunt acolo, o să am noroc să văz şi eu pe d-l Pawlowsky.

La ediţia a treia, amănunte asupra cazului d-lui Pawlowsky.

Epoca, 1897, 21 sept.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA