Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Luca Caragiale

    Cuvântare la Călăraşi

    (Se face o călduroasă manifestaţie de simpatie oratorului.) Domnilor, oricât aş fi de ascultător şefului şi disciplinei de partid, eu nu pot să merg cu nedreptatea până acolo, încât să nu recunosc marile servicii publice pe care le fac adversarii noştri (ilaritate). Oamenii politici trebuiesc socotiţi, mai ales când sunt oameni mari, după serviciile pe care le fac, iar nu după greşelile pe care le-ar putea face. Când dintr-o greşeală a lor pentru ei rezultă un mare serviciu public, de ce să nu le numărăm serviciile? (mare ilaritate, aplauze)

    Eu cred că aşa e drept, şi dacă este cineva care a făcut o greşeală — iertaţi-mi cuvântul — mai boacănă şi un serviciu mai imens public — boacănă pentru el, imens pentru public — (ilaritate), apoi serviciul făcut de junimişti la 9 ianuarie e mare, căci dacă nu se făcea, atunci desigur nu se închidea un capitol din istoria noastră care prea-prea se prelungise şi trebuia odată închis, căci nu mai avea nici un haz.

    Prea se tărăgănise ca pelteaua rău făcută, aşa încât îţi venea să zici: da bine, măi frate, mai schimbaţi odată că ne-am plictisit, parcă nu mai e istorie naţională, parcă e istorie zoologică! (ilaritate, aplauze)

    Acel mare serviciu făcut de junimişti, ştiţi care este? Să vorbim scurt: au vrut să-l dea afară pe Take Ionescu (ilaritate) şi l-au dat afară pe Take Ionescu. Da' pesemne că Take Ionescu avea lipici la picior: când a ieşit afară, a ieşit toată lumea odată cu el. (mare ilaritate, puternice aplauze)

    Ipochimenul nu se aştepta la aceasta, şi chiar de a doua zi, până când nu s-a băgat de seamă ce era să fie, a spus: disidenţe de acestea, câţi democraţi introduşi în Partidul Conservator n-au mai făcut! A făcut-o Costaforu şi s-a dus peste cap; a făcut-o Boerescu şi s-a dus peste cap, a făcut-o Păucescu şi s-a dus, a murit. E, dar s-a întors! A venit unul care o să plătească pentru toţi trei! (ilaritate, aplauze) Şi cu creditul pe care l-a avut pe piaţă, fiindcă era un om cinstit, le-a plătit cu vârf şi îndesat. (ilaritate)

    Pentru prima oară când a ieşit Take Ionescu şi cu partidul, întâi şi întâi liberalii zâmbeau, le părea bine: se împărţea partidul prin disidenţe: „dacă sunt disidenţe, noi liberalii ne aflăm în faţa unui vrăjmaş rupt în două”.

    Când însă au văzut liberalii că lucrul nu e aşa de uşurel, au schimbat-o; dar în loc să combată haina rămasă la club, au combătut trupul care ieşise fără hainele vechi. (ilaritate) Eu zic, că asta e o mare greşeală din partea liberalilor, foarte mare: liberalii sunt un partid bine constituit, un partid care, în forma aceasta, mai poate trăi 20-25 ani, şi când ne combat pe noi, adică partidul lui Take Ionescu, Partidul Conservator-Democrat care e aşa de aproape a fi fost tot atât de tare ca şi liberalii, din momentul acesta fac rău; luptă pentru galvanizarea unui corp aproape mort într-un club, şi combat corpul sănătos şi viu care mâine, poimâine vor trebui să intre la tocmeală pentru a rezolva cestiunile mari pe care un singur partid nu le poate rezolva. (aplauze îndelung prelungite) Ceea ce vorbesc eu aici, cu modesta mea personalitate, o vorbesc poate pe un sfert pentru d-voastră şi o vorbesc pe trei sferturi ca să audă liberalii. (ilaritate, aplauze)

    Da, da, se ştie că vremea nu stă pe loc, că vremea are un singur scop, o singură ţintă: prefacerea lumii, prefacerea lumii spre bine; că această ţară, nestând pe loc, are să ceară din ce în ce mai multe prefaceri pentru binele poporului acestuia, şi va veni un moment când prefacerea va fi de o gravitate aşa de mare încât va fi peste putinţă să aibă îndrăzneala, măcar, un partid să se gândească să rezolve fără să se fi înţeles pe deplin cu partidul celălalt. (aplauze prelungite) Din acest punct de vedere cred că, fiindcă la liberali tot mai există tact şi spirit politic, cu toată, cum spui, iritaţiunea pe care a produs-o avântul nostru, o să vină oameni cu gândul cel bun şi o să înceteze cu limbajul socialist din Voinţa naţională contra noastră. Desigur că cei care dirijează partidul nu aprobă copilăriile acelea şi ar fi bine ca nici Voinţa naţională să nu le facă, pentru că se ştie că este inspirată de oameni care mâine, poimâine o să fie în partidul lor liberal ceea ce Take Ionescu este în partidul nostru şi aceia trebuie să ştie că trebuie să-l ia pe Take Ionescu ca pe o forţă conservatoare, să-l respecte, să nu prea glumească, pentru că Take Ionescu le poate face în viitor un aşa de mare rău, cum nu l-a putut face lor nici ruptura dintre Dimitrie Brătianu şi Ion Brătianu, nici ruptura lui Rosetti cu Brătianu. (aplauze puternice) Dacă liberalii nu înţeleg aceasta, să ştie că în rândurile lor sunt o seamă de oameni care sunt gata, când vor vedea că nu sunt cuminţi, să vie la Take Ionescu. (aplauze puternice) Şi aceştia nu vor veni din interes, ci numai pentru intenţiunea de a servi cu toată inima interesele patriei.

    Eu zic: De ce a făcut această tulburare Take Ionescu partidului, ieşind din club? Nu e adevărat, Take Ionescu a ieşit cu întreg Partidul Conservator din club, afară de câteva mici excepţiuni, rămase acolo; a găsit însă în faţa clubului poporul întreg gata a-i da mâna. Niciodată nu s-a pomenit aşa ceva, niciodată nu s-a pomenit un partid care era până ieri constituit într-un mod şi avea atunci 150 voturi, să iasă din clubul acela să se constituie de sine stătător şi în două săptămâni să aibă 250 voturi. (aplauze prelungite)

    Puterea va să zică nu am pierdut-o ieşind de acolo, ci dimpotrivă ne-am îndoit puterile. (aplauze) Atât mai rău pentru cine a rămas acolo. (ilaritate) Şi din câţi au rămas, cunosc mulţi care-şi zic: dă, Doamne, o ocaziune ca să pot ieşi şi eu. (mare ilaritate) Şi o să iasă. (aplauze) O să iasă pentru că în partidele politice, d-lor, nu e nimic mai teribil, nu te îneacă, nu-ţi ia respiraţia mai mult decât cluburile goale. (ilaritate) Cu cât într-un club e mai mult aer, cu atât te îneci şi nu mai poţi să respiri. (aplauze, ilaritate)

    Să vedem acuma, după acest fenomen de îndoire a forţelor noastre, ce s-a întâmplat la ipochimenii care au rămas acolo: au fost apucaţi de o iritaţiune cum nu s-a mai pomenit de 20 de ani încoace. Şi cine? Oamenii care vor să asaneze moravurile. (ilaritate) Nu există cuvânt trivial, idee josnică, care să nu se găsească în gazetele lor: „vânduţi străinilor, banii Alianţei Israelite”. Ştiţi cu ce parale am venit de la Bucureşti şi până aci? Cu banii lui Mochi Fischer! (aplauze, ilaritate) Şi mâine, dacă vreau să-mi duc copiii la Sinaia, ştiţi cu ce bani îi duc? Cu banii Alianţei Israelite! Păi bine, cine spunea de aceşti oameni că vor să asaneze moravurile? Lasă că — în paranteză fie zis — să vii, într-o ţară care-şi are moravurile făcute, să tratezi pe toţi de: bandit, corupt, stricat; să iei ţara întreagă ca copiii dintr-o casă de corecţiune la care nu trebuie să fie guvern, ci guvernante, (ilaritate) ca să-i înveţe să nu-şi mai bage degetele în nas, să nu mai fure dulceaţă, să nu dea foc casei! Dar bine, pentru Dumnezeu, se poate o aşa asanare de moravuri? Ce e asanarea moravurilor? Uite ce e asanarea moravurilor: adversarul lor politic este un bandit; omul care s-a ales la Craiova este o canalie, un idiot. Aceasta este asanarea moravurilor, hai?!

    D-lor, să te ferească Dumnezeu şi Maica Precista să intri în pricină de judecată cu o babă cotoroanţă! (mare ilaritate, aplauze prelungite)

    O voce: Trăiască Caragiale, d-lor. (urale, aplauze)

    Să te ferească Dumnezeu, mai ales când ai dreptate, că înnebuneşte baba (mare ilaritate) şi să-ţi auzi pe urmă:

    — Dă-mi, babo, ce este al meu!
    — Hoţule! (mare ilaritate)
    — Nu mă vorbi de rău!
    — Tâlharule, mişelule, găinarule! (mare ilaritate)

    În sfârşit, tot repertoriul pe care cotoroanţa iritată, nebună, exasperată îl poate inventa. (aplauze prelungite)

    Ah! Pe cât îmi pare de bine că sunt cocoane aci, pe atât îmi pare şi de rău! (mare ilaritate, frenetice aplauze) că nu pot să spun mai pe faţă ce aş avea să mai spun; o să caut însă aşa să fac ca să nu mă compromit, (mare veselie, hohote de râs) să scap şi eu de nevoia asanării: un băiat tânăr vrea să se însoare, avusese daraveri cu baba; toate i le scoate baba, ba la rude, prietenii rudelor, se duce chiar fetei să-i spuie, până când, spun şi fata şi familia: nu se poate să luăm pe omul ăsta! (mare ilaritate) La urma urmelor, cercetându-se mai de aproape, se vede că cotoroanţa a minţit. (aplauze frenetice) Exact acelaşi lucru şi astăzi cu asanarea: cu cât spun mai multe minciuni, cu atât mai puţină încredere trebuie să li se dea, şi cu cât calomniază mai mult, cu atât au să reuşească mai puţin. Este vorba iezuitului care spune: calomniază, calomniază şi iar calomniază, că tot are să rămâie ceva din calomnie. Ei bine, d-lor, eu cred că în Ţara Românească mai puţin decât oriunde aiurea se poate potrivi vorba aceasta, pentru că s-a calomniat prea mult la noi. (aplauze) Dacă sunt rele sociale foarte multe în Ţara Românească, după cum trebuie să fie în orice societate care are cultură europeană de multă vreme, desigur că răul calomniei la noi covârşeşte pe toate celelalte. (aplauze prelungite) Nicăieri nu se calomniază cu mai multă uşurinţă ca în Ţara Românească şi pentru aceea nicăieri calomnia nu e mai puţin crezută ca în Ţara Românească.

    Voci: Aşa este!

    Prin urmare, d-lor, Partidul Conservator-Democrat ieşit de la club s-a întâlnit cu Partidul Democrat care nu voise până atunci să intre în club; să nu se teamă de calomnii, să lase pe cotoroanţă să clevetească cât va pofti şi să-şi vadă de treabă înainte. Până acum lucrurile şi-au urmat cursul lor, dar curând are să amuţească cu desăvârşire cotoroanţa. (aplauze) A fost cald azi aci, a dat Dumnezeu de ne-am răcorit; acu o săptămână era şi mai cald la Craiova, a vrut Dumnezeu ca a doua zi să ne răcorim de-a binelea. (ilaritate, aplauze puternice) Ceea ce vă doresc eu d-voastră, cetăţeni ialomiţeni, este ca în curând să vie ocaziunea ca să vă răcoriţi şi d-voastră cum s-au răcorit cei de la Craiova. (aplauze îndelung prelungite, se fac ovaţiuni oratorului)


    Cuvântare rostită la 4 mai 1908. Editată de Şerban Cioculescu în suita de Cuvântări politice (după note stenografice) în Revista Fundaţiilor Regale, VI, nr. 10, octombrie 1939




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA