| Editura Global Info / Literatură |
Ion Luca Caragiale
Despre Macedonski
Primim la redacţie un volum de versuri cu un titlu, deşi savant şi exotic, dar îndestul de popular. E vorba de “Excelsior, poesii de d-nul Alexandru Macedonski”.
Excelsior… Iată un comparativ care a iritat de multe ori în mod superlativ pozitiva mea persoană.
Am avut săpunul Excelsior; savantul meu amic, tânărul profesor de istorie la Facultatea de litere, d. Neculai Iorga, un alt Pic de la Mirandole, între quibusdam aliis, mi-a dat şi o dulce versiune a odei răposatului Tennyson, dulcele (cu atât mai dulce că a fost cel din urmă) poet oficial al curţii britanice; am văzut căzând balonul Excelsior şi reuşin baletul Excelsior.
E ciudat: mai adesea reuşeşte o direcţiune să aibă un balet bun decât un balon să aibă o bună direcţiune.
Iată un balet în adevăr mirific! o idee mare vulgarizată prin cadriluri! o gândire virilă simplă, exprimată printr-un complex de pulpe de sex contrariu!
E simplă, în adevăr, această nobilă concepţie – simplicitatea este un atribut al nobleţii! Spiritul Luminii în lupta-i seculară cu Duhul Întunericului, Luceafăr sclipitor contra Tenebrelor oarbe... Binele contra Răului – Excelsior!
Avem mai întâi prologul. În mijlocul unor talazuri negre, sub un cer acoperit cu nori negri, stă în lanţuri, pe o stâncă neagră, sub călcâiul unui demon mai negru ca toate, o umbră albă — e geniul civilizaţiei sub călcâiul Răului. Muzica este lugubră — o dezvoltare de acorduri disonante, în care domină nota sfâşietoare a unor dureri haotice, şi care urmăreşte gâfâind o rezolvare depărtată într-un acord perfect.
Deodată, o rază luminoasă — o minune a electricităţii! — sparge tavanul scenii şi se opreşte dasupra interesantului grup a celor două genii. La atingerea luminii lanţurile captivului se sfarmă, demonul negru ramâne trăsnit, iar geniul alb se ridică triumfător: tutti la orchestră, acordul atât de mult aşteptat izbucneşte, si apoi, fără pauză, imnul secular de biruinţă al libertăţii! Excelsior!
Ni se desfăşură pe urmă în cinci acte — cam lungi, ce e drept — reprezentarea alegorică a triumfurilor, încet-încet, veac cu veac, câştigate de geniul Luminii: abolirea sclaviei, aplicările electricităţii la fabricaţiunea ciorapilor şi la telegrafia submarină, străpungerea Gothardului şi Suezului şi, în sfârşit, fraternizarea puterilor garantate sub bagheta miraculoasă a zeiţei Pax-Concordia... Excelsior!
A! dar uitasem... Excelsior... acesta este titlul noului volum de versuri al d-lui A. Macedonski, volum nepreţuit, căci nu poartă nici pe copertă, nici în corp enunţarea preţului de librărie — modestie déplacée zic unii; convingere legitimă, zicem noi.
De altminteri, poeziile d-lui Macedonski nu mai au, credem, nevoie de vreo reclamă şi din partea noastră. Tot ce-i putem zice şi cu această ocazie poetului nu este decât: Excelsior!
Gazeta Poporului, 10 Noembre 1895
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
