Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale / Iacob Negruzzi

Hatmanul Baltag

Operă bufă în 3 acte şi 5 tablouri de Iacob Negruzzi şi Ion Luca Caragiale. Muzica de Eduard Caudella

Persoanele:

Hatmanul Baltag
Comisul Stacan
Sotir
Ciraci: Pleaşcă, Duşcă, Buduşcă
Zulnia
Cucoana Arghiriţa

Ciraci, Invitaţi, Slujitori, Copii.

Scena se petrece pe malul Trotuşului în Evul-mediu.

ACTUL I

TABLOUL I

(Decorul: reprezentă un peisaj muntos. În stânga, din fund, până pe planul întâi, stânci acoperite cu pădure, toate practicabile. În fund, la stânga, deasupra stâncei celei mai nalte, turnul unui castel cu poartă de fier şi punte. De la poartă porneşte o potecă peste punte; poteca şerpuieşte pintre practicabile până în avant-scenă. Stâncile se lasă în jos, descrescând până în faţa scenei. De la picioarele stâncilor, în mijlocul scenei, începe un parc cu poteci. Este timpul despre ziuă. Steaua dimineţei licăreşte încă pe cer. La ridicarea perdelei s-aud cântând cocoşi. Ciracii dorm cu cânii de vânat la picioarele stâncilor, cu armele aşezate lângă dânşii; după introducerea orchestrei se lasă puntea castelului, poarta se deschide şi apar Baltag şi Stacan gătiţi de vînătoare. Baltag suflă din corn. Se face ziuă.)

SCENA I

BALTAG, STACAN şi CIRACII

Nr. 1

BALTAG

Sculaţi! Sculaţi!
Ciraci, vă deşteptaţi!
Colo, în zare, iată,
Lumina se arată,
Ne cheamă sus la munte, în codru-ntunecos,
Mistreţul crunt şi cerbul şi ursul fioros.

STACAN

Sculaţi! Sculaţi!
Ciraci, vă deşteptaţi!
Pe armăsari călare
'Aidem la vânătoare,
Cu suliţa, cu arcul, în codrul cel de fag
Sculaţi! vă cheamă cornul hatmanului Baltag!

CIRACII

Sculaţi!
Sculaţi!
Cu toţi vă deşteptaţi!
Pe armăsari călare,
'Aidem la vânătoare,
Cu suliţa, cu arcul, în codrul cel de fag
Sculaţi! ne cheamă cornul hatmanului Baltag!

Ensemble

BALTAG — STACAN — CORUL

În munţi la vânătoare,
Ce mândră desfătare!
Cu toţi să-ncălecăm,
În codru să plecăm!

STACAN (Recitativ)

Să plecăm în codru, da!
Dar trebui' mai-nainte
După obiceiul vechi şi cuminte!

(arătând cătră public)

A ne recomenda.

BALTAG

Eu sunt hatmanul Baltag,
Din strămoşi măreţi mă trag
Reprerestrăbunul meu
Cu vestit baltagul său,
Sub Ciubăr-Vodă cel Mare
Zdrobea hordele tatare.
Pentru-a sale vitejii,
Domnu-i hărăzi moşii,
Aşa mari, aşa de-ntinse
Cât cu ochii le cuprinse
De pe vârful istui munte,
Şi-l făcu boier de frunte
Asupra boierilor
Pentru vecii vecilor,
Dându-i numele „Baltag".
Din aşa strămoş mă trag!

CORUL şi STACAN

Şi „Baltag” l-a poreclit:
Din aşa viţă-a ieşit!

BALTAG

Dându-i numele „Baltag".
Din aşa strămoş mă trag!

STACAN

Eu sunt comisul Stacan,
Nici eu nu sunt bădăran
Reprerestrăbunul meu
Avea şi el darul său
Sub Ciubăr-Vodă cel Mare
Golea vajnic la pahare.
Pentru-acest talent vestit,
Vodă comis l-a numit
Peste buţi şi poloboace
Cu vinaţuri busuioace,
Roşii, albe, dulci ca mierea,
Dându-i toată privegherea
Asupra butoaielor
Pentru vecii vecilor,
Şi „Stacan” l-a poreclit.
Din aşa viţă-am ieşit.

CORUL şi BALTAG

Şi „Stacan" l-a poreclit
Din aşa viţă-a ieşit!

STACAN

Şi „Stacan" l-a poreclit
Din aşa viţă-am ieşit.

BALTAG

Aşa, din vremi bătrâne, trăiesc fără-ncetare
Baltagii şi Stacanii în chef şi vânătoare.

STACAN
Cine-şi petrece-n codri viaţa lui cu drag?

BALTAG

Tot hatmanul Baltag!

CORUL

Tot hatmanul Baltag!

BALTAG

Şi cine este-n pivniţi pe vinuri căpitan?

STACAN

Tot comisul Stacan!

CORUL

Tot comisul Stacan!

BALTAG

Dar şi ciraci ca dânşii, aşa buni vânători,

(arată pe ciraci)

Au fost mai rareori!

CORUL

Au fost mai rareori!

STACAN

Dar, nici în vremea veche, la chefuri n-au mai fost
Ciraci cu-atâta rost!

CORUL

Ciraci cu-atâta rost!

BALTAG

Aurora se ridică şi cerul e senin!

STACAN

Noroc la vânătoare!

CORUL

Să meargă toate-n plin!

TOŢI (repriză)

În munţi la vânătoare,
Ce mândră desfătare!
Cu toţi să-ncălecăm,
În codru să plecăm!

(Plecarea la vânătoare; procesie scurtă. Baltag şi Stacan pornesc întâi, după dânşii ciracii, ducând cânii, toţi suie pe deal pentru a dispărea în stânga. Baltag rămâne la urmă pe vârful unei stânci privind în zare spre dreapta, pe unde are să intre Zulnia. Stacan se întoarce şi-l trage afară din scenă. Joc de scenă, în vreme ce orchestra urmează în surdină motivul corului.)

SCENA II

SOTIR, apoi CUCOANA ARGHIRIŢA

SOTIR

(apare în dreapta, misterios, pe mişcarea motivului corului)

Poşta rurală: serviciul zilnic... Scrisorile loco se ridică dimineaţa până-n ziuă. (merge la copac în dreapta, în fund, şi ia dintre crengi o scrisoare.) „Prea graţioasei şi nobilei domnişoare Zulnia, la castelul străbunilor săi, loco!” (o pune în brâu, de unde scoate o alta.) „Prea strălucitului hatman Baltag, la castelul său, loco.” (miroasă plicul.) Trandafir! (pune plicul în crengi.) Cine a născocit scrisul şi scrisorile, desigur n-a putut fi un părinte de familie, ori şi dacă a fost, l-a bucurat Dumnezeu numai de băieţi. Una dintre primejdiile familiilor este abecedarul! Ce dar funest invenţia scrisului, pentru familiile cu domnişoare! Dar destule reflecţii filozofice pentru un factor poştal rural; să ne îndeplinim datoria... Poşta rurală, serviciul zilnic: Scrisorile loco se ridică dimineaţa până în ziuă. (Cucoana Arghiriţa intră repede prin stânga.) A! Cucoana Arghiriţa! M-a văzut.

ARGHIRIŢA

(merge la copac şi ia scrisoarea pe care a pus-o Sotir)

De mult te pândeam, jupâne Sotirache. Te-am prins în sfârşit.

SOTIR

Zău, cuconiţă...

ARGHIRIŢA

Taci! arată scrisoarea!...

SOTIR

Care?

ARGHIRIŢA

Pe cea cătră duduca Zulnia... Sotirache, nu umbla cu mofturi. Dă-mi-o numaidecât!

SOTIR

Dar jur că...

ARGHIRIŢA

Nici o vorbă... dă-o degrabă, îţi ştiu eu, meştere Sotirache, meşteşugurile d-tale de mult.

SOTIR

Cred şi eu, din tinereţe.

ARGHIRIŢA

Aud? dă-mi biletul. (Sotir încolţit dă scrisoarea din brâu, Arghiriţa citeşte.) „Prea graţioasei şi nobilei d-rei Zulnia... loco... Prea graţioasă şi nobilă cuconiţă! Dacă inima d-tale ar fi aşa de simţitoare, pe cât chipul şi toată fiinţa îţi sunt de fărmecătoare, un om care te adoră şi ar cuteza să ţi-o spună şi să te întrebe, ar putea el să spere vreodată a fi fericit?” (returnela romanţei, Zulnia cântă.)

SOTIR

St... Duduca... (ei s-ascund după copac.)

SCENA III

ZULNIA, ARGHIRIŢA, SOTIR

Nr. 2

ZULNIA

(Romanţă)

I

Auroră mândră, ah! spune-mi mie
Dacă viteazul ce am zărit
Cunoaşte dorul ce mă sfâşie,
Cunoaşte oare cât m-a rănit?
De când pe dânsul eu l-am văzut,
Liniştea vieţii, ah! am pierdut!

II

Îl văd oriunde, prin flori, prin stele,
Îl văd în cartea ce o deschid,
Îl văd în visul nopţilor mele
Când spre odihnă ochi-mi închid.
De când pe dânsul eu l-am văzut,
Liniştea vieţii, ah! am pierdut!

III

Dacă Ursita încântătoare
Ar vrea vreodată să-l dobândesc,
O fericire alta mai mare
Nu pot pe lume să mai doresc.
Ah! lânga dânsul ar fi un trai
Mai bun, mai dulce decât în rai!

ARGHIRIŢA (apărând)

Sărmănică, sărmănică!...

ZULNIA

Mătuşica?

ARGHIRIŢA

N-am bucurie, te-am pierdut. Acum înţeleg eu fantasiile tale, cura d-tale cu apă neîncepută până-n ziuă.

SOTIR

(iese pe furiş în dreapta, aparte)

O scena intimă de familie, nu-i locul nostru aici. Întâia calitate a unui factor poştal rural este discreţia serviciului zilnic: scrisorile loco se ridică dimineaţa până-n ziuă. (iese.)

ZULNIA

Ei da, mătuşică. De vreme ce ştii, de vreme ce nu-ţi mai pot ascunde nimica, trebuie să-ţi spun tot, să te fac să-nţelegi.

ARGHIRIŢA

Ce să-nţeleg! ce vrei să-nţeleg, decât că eşti o copilă naivă, o neroadă, o nebună!

ZULNIA

Dacă sentimentul...

ARGHIRIŢA

Taci cu sentimentul. Parcă numai d-ta ştii ce-i sentimentul, întreabă-mă pe mine, să-ţi spun eu ce-i sentimentul. Nu înţelegi că ai a face cu un bărbat? Ştii tu ce sunt bărbaţii?

ZULNIA

Mătuşică...

ARGHIRIŢA

Să-ţi spun eu ce sunt bărbaţii, să-ţi spun eu ce-i sentimentul.

Nr. 3

CUCOANA ARGHIRIŢA

(Rondo)

Sentimentul, nepoţică,
Pentru noi e un păcat;
Te pândeşte la potică,
Ca un hoţ, orice bărbat
Te ocheşte,
Te-ameţeşte,
Te uimeşte,
Te vrăjeşte,
Până când deodată, haţ!
Ţi-a prins inimioara-n laţ!
Îl iubeşti
Şi te jertfeşti...
Însă... pace!
N-ai ce-i face
Bărbatul cel mai de soi
Încă e un marţafoi.

II

Nu m-ai crede când ţi-aş spune
Că odată chiar şi eu
Am avut visuri nebune
Pentr-un mândru paraleu.
Mă pândise,
M-ameţise,
Mă uimise,
Mă vrăjise,
Până când deodată, haţ!
Mi-a prins inimioara-n laţ!
L-am iubit
Şi m-am jertfit;
Însă... pace!
N-ai ce-i face
Bărbatul cel mai de soi
Încă e un marţafoi!

III

Aşadar şi prin urmare,
Sentimentu-i un păcat;
Fii în veci fără-ndurare
Chiar de-ţi place vrun bărbat,
Învârteşte-l,
Răsuceşte-l,
Ameţeşte-l
Şi vrăjeşte-l,
Până când deodată, haţ!
Tu să-i prinzi inima-n laţ!
Nu-l iubi,
Nu te jertfi,
Fiin'că pace!
N-ai ce-i face
Bărbatul cel mai de soi
încă e un marţafoi!

ZULNIA

Aşa o fi fost cu paraleul d-tale, dar cu cavalerul meu nu-i tot aşa!

ARGHIRIŢA

Eşti o copilă fără minte; toţi ca unul!

ZULNIA

El ca toţi! Peste putinţă! Un erou!

ARGHIRIŢA

Ca şi paraleul meu!

ZULNIA

Un mare vânător, un Nemrod!

ARGHIRIŢA

Ca şi paraleul meu, un nerod!

ZULNIA

Frumos!

ARGHIRIŢA

Ah!

ZULNIA

Mândru!

ARGHIRIŢA

Ah!

ZULNIA

Sentimental!

ARGHIRIŢA

Brutal, senzual, desigur un marţafoi!

ZULNIA

Delicat, duios!... O să mă iubeasca, o să-mi fie credincios, supus.

ARGHIRIŢA

Credincios, supus, niciodată nu spera!

ZULNIA

Sunt sigură...

ARGHIRIŢA

Ai să vezi!...

ZULNIA

Poate paraleul d-tale, dar el...

Nr. 4

ARGHIRIŢA

(Dueto)

Ia dă-mi pace, nu-mi mai spune!
Toţi ca unul, draga mea...

ZULNIA

Nu-i aşa!(bis)

ARGHIRIŢA

Toate fetele-s nebune...
Ai să te căieşti amar!

ZULNIA

În zadar! (bis)
Nu-i ca dânsul altu-n lume!

ARGHIRIŢA

Mofturi! glume!

ZULNIA

Mă iubeşte!

ARGHIRIŢA

Viclenie!

ZULNIA

Îl iubesc!

ARGHIRIŢA

E nebunie!

ARGHIRIŢA

(Arie)

Domnişoara pătimeşte
Pentr-un tânăr cavaler,
Îl admiră, îl iubeşte
Parc-ar fi căzut din cer!
Ha! ha! ha! ha! Va veni însă o vreme,
Nu te teme,
Când părerea-ţi vei schimba,
Ha! ha! ha! ha!

ZULNIA

(Arie)

În zadar, orice vei zice!
Îl iubesc cu mare dor,
Sunt răpită, sunt ferice,
Sper un mândru viitor;
Da! da! da! da!
Va veni odată-o vreme,
Nu te teme,
Când părerea-ţi vei schimba,
Da! da! da! da!

Ensemble

ZULNIA

În zadar orice vei zice!
Îl iubesc cu mare dor,
Sunt răpită, sunt ferice,
Sper un mândru viitor.
Da! da! da! da!

ARGHIRIŢA

Domnişoara pătimeşte
Pentr-un tânăr cavaler,
Îl admiră, îl iubeşte,
Parc-ar fi căzut din cer!
Ha! ha! ha! ha!
etc.

(Sfârşitul tabloului I)

TABLOUL II

(Decorul reprezentă pivniţa hatmanului Baltag: două bolţi mari, una în planul întâi, alta în planul II. Fundalul şi culisele arată rânduri superpuse de butii mari şi mici, toate cu inscripţii de vinuri şi proveninţa vinurilor: Cotnar Busuioc, leat 5475[ii] ; Odobeşti alb, [leat] 5603; Uricani roş, leat 5246; Nicoreşti profir, leat 5325; Drăgăşani corniţa-ruginiu, leat 5482. Interiorul pivniţei este luminat de un mare policandru spânzurat de arcul bolţei din faţă, policandrul e făcut dintr-un mănunchi de coarne de cerb, pe muchiile buţilor stau înfipte sfeşnice tot de corn, de arcul bolţei din faţă, stau aninate stemele familiilor Baltag şi Stacan. Cea dintâi înfăţişează un scut împărţit în patru cartiere, care poartă de-a curmezişul un baltag de argint şi deasupra un coif cu vizieră şi cu un păunaş mare resfirat, în cele trei culori româneşti. De mânerul baltagului atârnă o panglică cu deviza: „În noaptea timpurilor” — „Totdeauna-n luptă!” A doua stemă reprezentă un scut împărţit cu o diagonală în două jumătăţi, una albă, alta roşie. Scutul poartă în mijloc un borcan şi de-o parte şi de alta, unul sus şi altul jos, două pahare; de partea albă, un pahar roş, de partea roşie, un pahar alb, de toartele borcanului atârnă câte-o panglică cu deviza: „Totdeauna plin, totdeauna gol”. În mijlocul teatrului sub policandru o cadă rotundă, răsturnată cu fundul în sus şi de jur împrejur mai multe balerce mici, asemenea. La ridicarea perdelei, slujitorii hatmanului gătesc de masă pe cadă, aprind făcliile şi sfeşnicele care se lasă şi se ridică cu un lanţ pe scripăt şi aşază balercele de jur împrejurul căzei ca scaune. Intrarea în pivniţă este în planul din urmă la stânga pe-o scară, prin deschizătura căreia bate lumina de afară.)

SCENA I

Nr. 5

COR DE SLUJITORI

Hai copii curând la treabă,
Cornul sună, ascultaţi!
Masa s-o gătim degrabă,
Vin flămânzi şi însetaţi!

BUCĂTARUL

Când se-ntoarce de la munte
Vânătorul obosit
Are poftă de mâncare.

CHELARUL

Mai cu samă de chilit.

CORUL

Hai copii curând la treabă,
Cornul sună, ascultaţi!
Masa s-o gătim degrabă,
Vin flămânzi şi însetaţi.

1 FECIOR

Sunt toate la locul lor?

2 FECIOR

Toate!

3 FECIOR

Mistreţul e fript?

BUCĂTARUL

Încă două învârtituri şi-i gata. Iată azimile vin de la cuptor!

1 FECIOR

Halal să le fie. Dacă n-ar avea vânătorii feciori ca noi...

BUCĂTARUL

Şi bucătar ca mine...

1 FECIOR

Nu ştiu zău, cum le-ar merge.

BUCĂTARUL

Să te întorci ostenit de la munte şi să nu găseşti o friptură bună de mistreţ ş-o şuncă de urs, o ciosvârte de cerb pe varză, şi ca să nu fugă de pe tavă, păzită de jur împrejur de 12 cocoşi sălbateci...

CHELARUL

Toţi cerbii şi toţi cocoşii tăi n-ar plăti mai mult decât o ciorbă de borş cu ştir, dacă n-ar fi chelarul cu vinurile lui.

(Cornul sună.)

1 FECIOR

Aţi auzit?

TOŢI

Cornul? Vin!

(Repriză Nr. 5. Slujitorii ies.)

SCENA II

BALTAG şi STACAN

STACAN

(urmărind pe Baltag, care a intrat întâi cufundat în gânduri)

Să-şi bată joc toţi vulpoii nevârstnici de mine, să-mi dea cu tifla toţi vătuii[iv] agiamii, dacă pricep eu ceva.

BALTAG

Ce vrei să pricepi?

STACAN

Vreau să pricep cum se poate rătăci omul într-o pădure pe care o cutreieră cruciş şi curmeziş de mic copil, toată ziulica, unde cunoaşte toate cărările, unde toţi copacii îi sunt vechi prieteni.

BALTAG

De ce adică nu s-ar putea?

STACAN

Şi fără asta, cum se poate pierde un vânător într-o pădure, când aude mereu cornul tovarăşilor? De câte ori nu ţi-am chiuit? De câte ori nu ţi-am sunat? Pe unde nu te-am căutat?

BALTAG

Dar dacă m-aş fi rătăcit într-adins?

STACAN

Cum să te rătăceşti într-adins?

BALTAG

Zic aşa într-adins, ca să nu te mai miri de ce nu m-ai putut găsi.. (pauză.) Mai pofteşti să zici ceva!

STACAN

Cum nu?

BALTAG

Ce?

STACAN

Vreau să ştiu cum se poate un vânător, — şi ce vânător! — să umble o zi de vară întreagă fără să ucidă măcar o vrabie?

BALTAG

N-am ucis, fiindcă n-am tras.

STACAN

Cum?

BALTAG

M-am rătăcit de voi, am umblat pe gânduri de colo până colo, până ce m-am pomenit la marginea pădurii, devale, de unde plecasem azi-dimineaţă şi unde m-aţi găsit culcat adineaori, când v-aţi întors. Am şezut toată ziua trântit la umbră: auzeam goarna, auzeam cornul şi chiotele, dar nu v-am dat răspuns, fiindcă nu voiam nici eu să vă stric petrecerea voastră, nici voi să mi-o stricaţi pe a mea... Eu petreceam destul de bine.

STACAN

Să mă sfâşie toţi mistreţii din lume, dacă pricep cât negru sub unghie!

BALTAG

Vrei numaidecât să pricepi?

STACAN

Numaidecât.

BALTAG

Ascultă, comise. Nu mai sunt ce m-ai ştiut pân-acuma. Nu-mi mai place nimica din câte îmi plăceau odinioară, sunt alt om... nu-mi mai plac petrecerile, mi-e silă de tot... de tot!

STACAN

Ei, dar ce-ţi place?

BALTAG (sentimental)

Îmi place să stau singur la umbră, lângă fântâna din vale, să mă gândesc... să mă gândesc... să mă gândesc...

STACAN

Să te gândeşti, să te gândeşti... la ce să te gândeşti?

BALTAG

La ce?

Nr. 6

(Arie)

Prin păduri la vânătoare
Să gonesc sălbatici fiare
Este în zadar.
Nu-i ca-n vremea cea trecută.
A mea linişte pierdută
N-o mai capăt iar.

Să ucid îmi este milă,
Un chip gingaş de copilă
Gândul mi-a vrăjit,
Vin', ah! vino păsărică,
Vin' în colibioara mică
Ce ţi-am pregătit!

STACAN

Păsărică, colivioară?

BALTAG

Da!

STACAN

Stigleţi?

BALTAG

Tu nu ştii!

STACAN

Ce să ştiu, am înţeles; sti... gleţi! Acu pricep eu pentru ce de câteva zile nu-ţi mai sunt boii acasă... A! dar bine c-am aflat. Poate să mor şi să nu-ţi scot stigleţii din cap!

BALTAG

Nu te-ncerca!

STACAN

Cum ai zis?

BALTAG (rar)

Nici nu te-ncerca!

STACAN

Ai să vezi d-ta. Auzi, înamorat! auzi, sentimental! D-ta n-ai trecut pe unde am trecut eu, eu am trecut pe unde treci d-ta, eu am fost amorezat, stimabile domn, de-am umblat călare pe trestie trei nopţi de-a rândul prin curte, fără să-mi pot găsi casa. Auzi, amorezat? Stigleţi... mofturi. Un Baltag, floarea vânătorilor, aş! ar râde şi cerbii!

BALTAG

Poate râde cui îi place.

Nr. 7

STACAN

(Cuplete)

I
Hatmane, vino-ţi în fire,
Văd că rău te-ai încurcat
Cu suspinuri şi simţire
De muieri eşti fărmecat.
Ele-ţi fac mii
De nebunii,
De jucării,
De boscării,
Cochetării
Şi istorii,
Şi de nu zici la vreme: stai!
Să ştii că sigur de dracul dai.
Căci la urmă, în sfârşit,
Poezia cum se curmă?
Ajungi râsul mahalalei,
Ajungi Vlad îmbrobodit.

II

Nu m-ai crede când ţi-aş spune
Că şi eu în viaţa mea
Am avut visuri nebune
Pentru-o mândră turturea.
Îmi făcea mii
De nebunii,
De jucării,
De boscării,
Cochetării
Şi istorii,
Până mi-am zis: Stacane, stai!
Dacă de dracul nu vrei să dai!
Căci la urmă, în sfârşit,
Poezia cum se curmă?
jungi râsul mahalalei,
Ajungi Vlad îmbrobodit.

BALTAG

Frumos cântec, dar nu se potriveşte la toţi...

STACAN

Ba la toţi, şi mai cu samă la cei ce cred ca tine... Ia ascultă, hatmane, suntem prietini vechi, cu una cu două, vezi d-ta că n-am să te las eu să te dai de mal, pentru păsărele!

BALTAG

O să-ţi răceşti gura degeaba!

STACAN

Am să te fac de râsul ciracilor. (Returnelă, ciracii intră.)

SCENA III

BALTAG — STACAN — CORUL

Nr. 8

Ensemble

(intrare şi scena)

Hai cu toţi la masă mare,
Haidem să ne veselim,
Dup-atâta vânătoare
Să bem, să benchetuim!

STACAN

Staţil Staţi! Staţi!
Ciraci flămânzi şi însetaţi!
Staţi ş-ascultaţi
Minune,
Ceea ce vă voi spune.

CIRACII

Minune? Ce minune? Ce zici?

STACAN

Din voinici
Când unul ar căpia
Şi s-ar amoreza,
Şi la urma urmelor
S-ar pleca muierilor,
N-ar fi în feliul său
Un mare nătărău?

CIRACII

Ba zău!
Un mare nătărău!

STACAN

Staţi, dar staţi
Ciraci flămânzi şi însetaţi,
Ca s-ascultaţi
Cu groază
O veste caraghioază!

CIRACII

O veste caraghioază?
Ce spui!

STACAN

Dumnealui
Amicul nostru drag,
Hatmanul Baltag,
Floarea vânătorilor,
Floarea băutorilor,
Este, pe legea mea!
Amorezat lulea!

CORUL

Ha! ha!
Amorezat lulea!

BALTAG

Ce nebunie!
Şi chiar aşa să fie
Vouă ce vă pasă?

CORUL

Cum ce ne pasă!

STACAN

Ba prea ne pasă!

BALTAG

Lăsaţi-l! Este iar o prostie
De-a lui... haidem la masă!

TOŢI

La masă! la masă! la masă!

(Repriză)

Hai cu toţi la masă mare! etc.

( BALTAG, STACAN, CIRACII şed toţi la masă pe poloboace, Hatmanul la dreapta, Stacan la stânga, toţi râd şi fac vuiet, afară de Baltag)

STACAN

(dispus)

Acuma cine ştie un cântec frumos, să-l zică, cine ştie o poveste bună s-o spuie, cine ştie mofturi noi de prin călindare vechi să le scoată răpede la maidan, ca icrele proaspete... Haide Pleaşcă, tu te cam pricepi.

PLEAŞCĂ

Am auzit că de câtăva vreme la bencheturi se poartă grozav...

DUŞCĂ

Şervete.

PLEAŞCĂ

Nu!... şervete nu se mai poartă...

BUDUŞCĂ

Dar ce?

PLEAŞCĂ

Calambururi, culmi şi alte mici jocuri de salon, pe cât de amuzante, pe atât de instructive... Mă rog, dacă doriţi ceva cam aşa, eu, Duşcă şi Buduşcă, vă putem servi, — începe, Duşcă.

DUŞCĂ

Un moş al meu s-a însurat, cu o văduvă, dar ce femeie, ce casnică... îngrijea de casă, de bărbat, culmea îngrijirii. Închipuiţi-vă, când pleca bărbatul de-acasă, când se întorcea, şi chiar aşa peste zi, îi ştergea...

PLEAŞCĂ

Ciobotele?

DUŞCĂ

Nul — îi ştergea... câte-o palmă! (râsete.)

STACAN

Bravo, Duşcă! Bun! Ce stai pe gânduri, hatmane?

BALTAG

Beţi înainte voi şi spuneţi, ascult.

PLEAŞCĂ

Rândul tău, Buduşcă!

BUDUŞCĂ

Mă rog, care dintre d-voastră a cunoscut pe Ghimiş Mangafa zaraful?

PLEAŞCĂ

Eu l-am cunoscut, delicată persoană.

BUDUŞCĂ

Delicată? dimpotrivă. Poate că tu ai cunoscut pe altul! Ghimiş avea daraveri multe cu toţi bancherii din lume, avea casă mare, slugi vreo douăzeci. Dar mojic, grosolan, brutal, culmea brutalităţii. În fiecare dimineaţă bătea... câte-o depeşă. (râsete.)

STACAN

Bravo!

PLEAŞCĂ

Toţi câţi sunteţi aici, aţi văzut cai slabi?

TOŢI

Fireşte!

PLEAŞCĂ

Da! Dar nici unul dintre voi n-a văzut un cal aşa de slab cum am văzut eu mai alaltăieri. Era slab... slab, culmea slăbiciunii, nu putea sa tragă... o ţigară! (râsete.)

STACAN

Bravo Pleaşcă, dă-i nainte, ai viitor, nu râzi, hatmane?... Hatmanul astăzi n-are chef de nimic băieţi, d-nealui se gândeşte, se gândeşte... se gândeşte!

DUŞCĂ

La ce se gândeşte?

STACAN

La stigleţi, nu v-am spus adineaori?

PLEAŞCĂ

Dacă-i aşa, să-i spun eu o istorie foarte sentimentală. O să-i placă.

BALTAG

Iar un calambur?

PLEAŞCĂ

Zău nu!

BALTAG

Să vedem!

PLEAŞCĂ

Era odată... (bea) era odată un tânăr şi nobil cavaler. Acest tânăr şi nobil cavaler se amorezase straşnic de-o primadonă, cea mai vestită primadonă din lume, privighetoare... Mă rog, zi-i privighetoare ş-o lasă.

BALTAG

D-ra Patti?

PLEAŞCĂ

Tocmai... o iubea!... (bea) o iubea! (bea) o iub...

STACAN
Bea! destul de trei ori; o iubea, am înţeles, şi pe urmă ce făcea?

PLEAŞCĂ

Vezi c-o iubea foarte mult, aşa de mult, încât ea, care ştia cât o iubeşte, i-a pretins să-i dăruiască tânărul cavaler nişte juvaericale de 7, 8 ori mai scumpe decât leafa lui pe o lună. Ce-a făcut nenorocitul tânăr?

DUŞCĂ

De desperare şi-a băut leafa pe-o lună într-o sară!

STACAN

Şi diurna!

PLEAŞCĂ

Nu, s-a dus la juvaergiu!

DUŞCĂ

Pe la ce ceas?

PLEAŞCĂ

Asta nu se spune, a intrat la juvaergiu.

DUŞCĂ

Pe unde a intrat?

PLEAŞCĂ

Asta nu-i treaba d-tale, a luat frumuşel ce i-a trebuit şi s-a dus foarte emoţionat, tot într-o fugă, la privighitoarea lui şi, punându-i la picioare juvaericalele dorite, n-a putut să zică decât două vorbe italieneşti: „Ah! Carapati”. (râsete, Baltag se scoală protestând.)

BALTAG
A! Asta e-o infamie.

STACAN

Se-nţelege că e infamie. N-ai auzit cum a luat juvaericalele... (bea.) Ei! m-aţi plictisit cu mofturile voastre! Care e culmea calamburului? (tăcere.) Să faci un măgar-ambur. (râsete.) Ei! s-a încheiat cu jocurile de cuvinte. Tăceţi toţi şi puneţi mâna pe stacane, că am sa vă cânt.

Nr. 9

Brindisi

STACAN

I

E soarta blăstemată
A celor bieţi sărmani
Ce n-au gustat vrodată
Vin vechi de Drăgăşani.

II

Dacă din piept amarul
Voieşti să-l îndulceşti,
Umple-ţi degrab' paharul
Cu vin de Odobeşti!

III

Şi jur că pe-astă lume
Treci viaţa în zadar,
De nu bei vin cu spume
Din deal de la Cotnar!

IV

Trăiască vinul, vinul!
Umpleţi paharul meu,
Să uit necazul, chinul,
Să beau, să beau mereu!

PLEAŞCĂ

E cântec nou, nu-mi place, dacă vreţi cântec de masă poetic, ascultaţi: l-am învăţat de la un moş al meu!

Nr. 9 bis

PLEAŞCĂ

(Arieta)

Ploschiţa mea, iubit vas,
Pasere cu dulce glas,
Eu în sus când te ridic
Tu îmi cânţi cu glic-lic-lic,
Şi mă săruţi tot în nas,
Pasăre cu dulce glas,
De nu-mi vine să te las,
Ploschiţa mea, iubit vas!

Nr. 9

(Repriză)

TOŢI

(Andante)

Şi nu-l mai săruta-n nas
Pasere cu dulce glas!...

TOŢI

Bravo!

DUŞCĂ

Unde e moşul tău care te-a învăţat?... să trăiască!

PLEAŞCĂ

A murit sărmanul, nu-i mai cântă glic! lic! lic!

STACAN

(se ridică)

Măi ciraci, ia ascultaţi, să vă întreb un lucru. La chef suntem noi bre, ori la parastas? Cui facem noi de nouă zile aicea? Soacră-mei? 'Ai? (se clatină.) Apoi până când o să îngăduim noi, ca să stea în capul mesei, barba asta mâhnită şi plouată de pare că i s-au-necat corăbiile (arată pe Baltag); astăzi toată ziua a stat departe de noi într-adins, şi noi l-am căutat ca nişte caraghioşi, ca să se gândească la... stigleţi, toată seara a tăcut mahmur, nici n-a mâncat, nici n-a băut, nici vreun magar-ambur n-a făcut... Ce însemnează asta? Numaidecât trebuie hatmanul să ne cânte un cântec şi pe urmă să tragă danţul cu noi!

TOŢI

Da! trebuie! să cânte! (se scoală toţi.)

BALTAG

(se scoală liniştit)

Vreţi să vă cânt?

TOŢI

Cântă, da, numaidecât.

Nr. 10

(Finale)

BALTAG

Sunt sătul
De bencheturi,
De ziafeturi,
Destul! Destul!
De azi, să ştiţi că părăsesc
Arc şi săgeţi şi vânătoare;
Nu voi să mai rănesc
Nevinovate căprioare;
Mi-e inima rănită tare
Ş-aiurea leac pot să-i găsesc.
Beau dar
Acest pahar
Pentru hătmăneasa mea!

CIRACII

Haha! haha!
Ce-am auzit?
A nebunit!

STACAN

Nu râdeţi, nu, n-a nebunit,
Sărmanul! s-a prostit!
Adineaori, sărac de mine,
V-am spus eu bine
Că-i fărmecat,
Amorezat!

CIRACII

(lugubru)

Adevărat
E fărmecat!

BALTAG

Copilă prea iubită
Ce-n suflet m-ai rănit,
Fii tu a mea ursită
Să fiu iar fericit.

STACAN

E fărmecat, sărmanul!
De nu-i mai sunt pe plac
Nici arcul, nici stacanul
E boală fără leac.

BALTAG

Voi, ciraci desfrânaţi,
Ascultaţi!
Şi tu, bătrân stricat, ascultă!

CIRACII

Ne insultă!

STACAN

Mă insultă!

BALTAG

Să ştiţi, v-o spun tuturor
C-am pus de gând să mă-nsor!

STACAN

Te-ai hotărât? (vorbit.) Ei! fugi că mor!

BALTAG

M-am hotărât, c-aşa îmi place mie!
Şi rup cu voi orice tovărăşie
Aşa e, sunt înamorat;
Aşa, de voi m-am săturat!
Cu dezmăţatii nu-mi mai place
Să am a face!

CORUL

Eşti un fărmecat!

STACAN

Eşti un renegat!

CORUL

Renegat! (bis)

STACAN

Şi ca renegat,
Deşi Baltag de viţă,
De aici eşti alungat.

CORUL

Da, alungat!

BALTAG

Din propria-mi pimniţă?

STACAN

(Corul)

Din propria-ţi pimniţă!

BALTAG

Voi deşucheaţi
Mă alungaţi,
Mă maltrataţi! (bis)
Da, voi ieşi,
Dar mâne-aci
Stăpân voi fi. (bis)

STACAN

(Corul)

Te renegăm,
Te alungăm
Şi maltratăm
Te du de-acu,
Nu mai sta, nu!
Mergi! ieşi! te du!
(Baltag iese, alungat.)

STACAN

(dominând scena)

Ş-acum, copii, ce-o fi să fie
O straşnică chindie! (Chindie)

(Stacan, Ciracii se prind la joc. Cortina cade după câteva măsuri ale danţului.)

(Sfârşitul actului I)

ACTUL II

TABLOUL III

(Teatrul reprezentă terasa unui parc. În planul II colonadă rustică de plante agăţătoare, bănci şi scaune de grădină, în fund alee şi tufişuri. La ridicarea perdelei se aude corul nupţial, apoi începe să treacă prin aleaua din fund procesiunea nunţii. Muzica cântând marşul, oamenii de casă cu odoarele, Baltag şi Zulnia ca mire şi mireasă, Cucoana Arghiriţa şi mosafiri.)

SCENA I

Entr'acte şi cor nupţial

Nr. 1

BĂRBAŢI

Iată gingaşa mireasă
Cu-al ei mire s-a unit
Să le fie casa casă,
Masa masă nesfârşit!

FEMEI

Iată-acum viteazul mire
Cu mireasa-i s-a unit,
Cu noroc şi fericire
Fie-i traiul nesfârşit!

Ensemble

BĂRBAŢI

Iată gingaşa mireasă, etc.

FEMEI

Iată-acum viteazul mire, etc.

(Procesiunea se pierde în stânga)

SCENA II

SOTIR — STACAN

SOTIR

(intră prin dreapta urmărit de Stacan)

Lasă-mă, creştine, nu înţelegi? Iată s-a întors unta: cu câte am eu pe cap, nu mai am vreme să stau cu d-ta de vorbă!

STACAN (stăruie)

În sfârşit, nu se poate; eşti om, eşti vătav de curte, trebuie sa ai un viţiu, (îi dă o pungă) o slăbiciune!

SOTIR (ia punga)

N-am nici o slăbiciune.

STACAN (foarte mâhnit)

A! om fără inimă, cum să te înduplec... atunci?...

SOTIR

Ce pofteşti?

STACAN

Poftesc, măcar că nu sunt poftit, să mă laşi să intru la nuntă, să dau ochi cu el, cu ginerele, ca să-i spun: eşti un ingrat! Pentru o nebunie, la un chef, pentru o glumă, să rupă legăturile din copilărie, nu numai să nu mă poftească, dar încă să dea poruncă slujitorilor să mă gonească, dacă m-oi arăta printre musafiri!

SOTIR

Dacă singur spui că a dat astfel de poruncă, cum o să cutez eu să te las să intri? Vrei să mă nenoroceşti?... S-ajung să cer slujbă prin ministere[v] ?

STACAN

Nu, nu voi să te nenorocesc, dar ştiu că d-ta poţi să-mi faci un rost: m-ai văzut când am intrat, fă-te că nu ştii nimica. Învaţă-mă unde să-l pândesc ca să dau ochi cu el, să-l rog, să-i cer iertare şi un bilet de invitaţie... nu, el nu se poate însura fără să fiu şi eu la nunta lui, eu care l-am crescut de mic, care l-am luat de copil şi am făcut din el floarea vânătorilor şi a băutorilor.

SOTIR

Dacă s-o putea.

Nr. 2
I

STACAN

(Arie)

E vorba de-a mea viaţă,
Jupâne, ajutor!
Trebui să-1 văz în faţă,
Nu mă lăsa, că mor!

SOTIR

Ce să-ţi fac, nene? Dacă s-o putea...

II

STACAN

Fă ce-i putea, jupâne,
Eu trebuie să-i vorbesc
Acum, chiar azi, nu mâne,
Că, zău, mă prăpădesc.

SOTIR

Mai stăi, să vedem. Ce zor!

III

STACAN

Afară ca pe-un câne
Din casa lui m-a dat
Nu mă lăsa, jupâne,
Că, zău! sunt desperat!

SOTIR
Dă, stimabile, poate să facem ceva, să cercăm...

IV

STACAN

Îţi mulţămesc, jupâne,
Şi nu te voi uita,
În sufletu-mi rămâne
Neştearsă fapta ta!

SOTIR

Ei! ştii ce? Te văd că eşti om de omenie, mie îmi plac oamenii de inimă!

STACAN

Asta-ţi face cinste!

SOTIR

Sunt în stare să mă jertfesc pentru ei. (scutură punga.)

STACAN

Bravo, jertfeşte-te! (aparte.) Dezinteresată persoană!

SOTIR (se uită-n fund)

Iată rostul e şi făcut.

STACAN

Ce spui?

SOTIR

Uite, hatmanul vine-ncoace; dar nu e singur, e cu mireasa, ascunde-te după tufiş şi pândeşte momentul când o rămânea singur: mireasa trebuie să-l părăsească câteva minute, fiindcă o aşteaptă fetele s-o gătească pentru masă.

STACAN

Îţi mulţămesc, omule. (vra să cânte iar.)

SOTIR (îl întrerupe)

Nu mai trebuie; iată-i vin, ascunde-te degrabă. (Stacan s-ascunde, Sotir iese la dreapta. Baltag şi Zulnia intră.)

SCENA III

Nr. 3

BALTAG — ZULNIA

BALTAG

(Duo)

Eşti a mea în sfârşit!

ZULNIA

O! moment fericit!

BALTAG

Speranţa-mi strălucită
Acum s-a împlinit
A ta ş-a mea ursită
Cu dulce s-au unit.

ZULNIA

Simţire-ncântătoare,
Frumos şi mândru vis!
O! ceas de desfătare,
De ceriuri eşti trimis!

BALTAG

Viaţa mea trecută
De-acum o voi uita!

ZULNIA

În fericiri ţesută
Va fi viaţa ta!

BALTAG

Zulnio prea iubită,
A mea eşti în sfârşit!

ZULNIA

O! dulcea mea ursită,
Moment prea fericit!

Ensemble

BALTAG

Speranţa-mi strălucită
Acum s-a împlinit:
A ta ş-a mea ursită
Cu dulce s-a unit.

ZULNIA

Simţire-ncântătoare,
Frumos şi mândru vis!
O! ceas de desfătare,
De ceriuri eşti trimis!

ZULNIA

Nobilul meu cavaler, te las singur câteva momente lungi şi grele, pentru că o să le petrec fără tine. (iese.)

SCENA IV

BALTAG şi STACAN

STACAN (iese de după tufiş)

Trebuie să mărturisesc că a avut gust berbantul, nostimă de tot: leită ex-turturica mea din tinereţe. (înaintează sfios.) Hatmane Baltag.

BALTAG

‘Ai! Ce e?

STACAN

Nimica, ce să fie?

BALTAG

Comisul Stacan!

STACAN

Da! el este!

BALTAG

Ce pofteşti?

STACAN

Nu poftesc nimica, ce să poftesc?

BALTAG (aspru)

Ce cauţi, ce vrei, la ce ai venit aicea?

STACAN

Caut, vreau, am venit să... am venit să mă ierţi!

BALTAG

Să te iert? Pentru ce să te iert?

STACAN

Pentru gogomănia pe care am făcut-o... Am venit să mă ierţi şi nu plec de aici până nu mă-i ierta şi nu mă vei pofti la masă. Să te cununi tu, fără să mă pofteşti la masa ta! (înduioşat.) Să se însoare un Baltag, fără să închine un pahar cu comisul Stacan pentru Baltagii viitori, care vin pe drum de sară, asta nu se poate.

BALTAG

Ba prea bine se poate... de iertat, iertat să fii, cu toate că nici asta n-ar trebui... dar de rămas aici, nu putem, d-ta eşti om primejdios.

STACAN

Aud, eu om primejdios?

BALTAG

Fireşte, d-ta la masă când te prepui la un pahar-două, mai mult îţi pierzi capul, începi să povesteşti istorii, să cânţi cântece prea-prea şi la urmă iei stacanul în braţe şi-i tragi la chindii de unul singur... De-alde astea mergeau odinioară, când eram flăcău, în pivniţă; dar aici la nuntă, între dame, în lume cumsecade, nu merg de loc.

STACAN

Dar...

BALTAG

Dar de loc... (scurt). Înţelegi prin urmare că în zadar mai stărui.

STACAN

Hatmane, nu fi aşa crud, adu-ţi aminte că mi-ai scăpat viaţa...

BALTAG

Ei, şi?

STACAN

Trebuie să-mi fii recunoscător.

BALTAG

Mi-e teamă de tine; cine ştie ce gogomănie spui ori faci la masă.

STACAN

Făgăduiesc să mă port ca o fată mare.

BALTAG

Nu pot.

STACAN

Hatmane!

SCENA V

Nr. 4

BALTAG — STACAN — ARGHIRIŢA

BALTAG

(Trio)

Nu, nu te pot primi,
Nu mai mă-ncred în tine.
Eşti un stricat şi n-aş voi
Scandal acum la mine.

STACAN

Îţi jur! îţi jur!

BALTAG

Nu te mai crez!

STACAN

O! inimă de piatră, cum să te-nduioşez?

ARGHIRIŢA (care a apărut în fund)

Acest străin cine să fie?

STACAN (lui Baltag)

A fost o nebunie,
Iertare-ţi cer!

BALTAG

În tine nu mai am credinţă...

ARGHIRIŢA

Cunosc, îmi pare, glasul acestui cavaler
Şi talia, şi portul... Să fie cu putinţă?
Este el!
(Coboară iute şi se găseşte în faţa lui Stacan. Amândoi dau un ţipet.)

STACAN

Este ea!

ARGHIRIŢA (cu o reverenţă)

Domnul meu!

STACAN

Doamna mea!

BALTAG

Cum! ce fel! vă cunoaşteţi?

ARGHIRIŢA (mişcată)

O veche cunoştinţă...

Ensemble

ARGHIRIŢA (aparte)

Este zău!
Mândru paraleu,
Este Stacan al meu!
Da, zău!
Este Stacan al meu!

STACAN (aparte)

Este ea,
Juna turturea,
Arghiriţa mea!
Da, da!
E Arghiriţa mea.

BALTAG (aparte)

S-ar putea,
Mătuşica mea
De mult îl cunoştea.
Ha! ha!
De mult îl cunoştea!

BALTAG

Aşa? vă cunoşteaţi
Şi mie nu-mi spuneaţi...

ARGHIRIŢA (mişcată)

I-am fost vecină de moşie.

ARGHIRIŢA (aparte)

Este, zău! etc.

STACAN (călduros)

Prieten din copilărie!

Ensemble

(Repriză)

ARGHIRIŢA (aparte)

Este, zău! etc.

STACAN (aparte)

Este ea! etc.

BALTAG (aparte)

S-ar putea! etc.

STACAN (foarte dispus)

Ce norocită întâmplare!

ARGHIRIŢA (din ce în ce mai cu căldură)

Prilejul este minunat;
Avem azi nuntă mare;
Domnul meu, eşti invitat.

BALTAG (intervenind şi râzând)

Cum? Nu crez, zău! să izbuteşti
L-am invitat... nu vrea să vie..

STACAN (în pizma lui Baltag)

Primesc! primesc! primesc!
Doamna mea, şi-ţi mulţămesc...

ARGHIRIŢA (urmându-şi jocul)

Ce bine e când se-ntâlnesc
Prieteni din copilărie!
Atunci în pieptul lor simţesc
Plăcere adâncă şi vie.
Ensemble

ARGHIRIŢA — STACAN

Ce bine e când se-ntâlnesc
Prieteni din copilărie!
Atunci în pieptul lor simţesc
Plăcere adâncă şi vie.

BALTAG

Cum se-nţeleg, când se-ntâlnesc
Prieteni din copilărie!
Atunci în pieptul lor simţesc
Plăcere adâncă şi vie.

STACAN (oferind braţul Arghiriţei)

Dă-mi voie, doamnă, să-ţi ofer...

ARGHIRIŢA (luându-i braţul cu fericire)

Domnul meu, îmi faci plăcere.
(Amândoi se dispun a pleca spre fund.)

BALTAG (aparte)

Ce fericită-mperechere!
Ce mândră castelană!
Ce nobil cavaler!

Ensemble

ARGHIRIŢA — STACAN

(ieşind la braţ prin fund)

Ce bine e când se-ntâlnesc
Prietini din copilărie etc.

BALTAG

(privindu-i cu zâmbet şi urmându-i)

Ce minunat se potrivesc...
Haha! haha! ce istorie!

(Ies toţi încet prin fund. Arghiriţa cu Stacan la braţ, Baltag după ei.)

SCENA VI

SOTIR singur, apoi PLEAŞCĂ, DUŞCĂ, BĂDUŞCĂ travestiţi în lăutari medievali

SOTIR

(vine încet, uitându-se spre fund)

A avut noroc negustorul meu! Cucoana Arghiriţa l-a luat sub aripă. Dacă aş fi ştiut c-o să ajungă aşa de departe, nu l-aş fi lăsat să treacă aşa ieftin... Totdeauna am fost dezinteresat... fire nenorocită! (uitându-se în fund.) Aha!... Şed la masă; cucoana Arghiriţa alături cu omul meu... şi-i face ochi galeşi, îi şopteşte la ureche... nu mă-nnebuni! merg lucrurile departe... şi jupânul meu bea... bea... încă un pahar?... încă unul... al cincilea... vrednic bărbat! Bravo! (se aud afară câteva acorduri de coarde. Sotir se întoarce la dreapta.) 'Ai? Ce s-aude?

PLEAŞCĂ (intrând prin stânga)

Pst! Pst! (Sotir porneşte spre el.)

DUŞCĂ (intrând prin dreapta)

Pst! Pst! (Sotir se întoarce spre dânsul.)

BUDUŞCĂ (intrând prin fund)

Pst! Pst!

SOTIR (întorcându-se spre Buduşcă)

Încă unul... Trei... Avem lăutari... nu mai trebuie.

DUŞCĂ

Da!Bine ai zis: Trei lăutari; dar trebuia să mai adaogi... (toţi îl încunjoară pe Sotir.)

PLEAŞCĂ

Trebuia să mai adaogi: (răpede) trei lăutari, cea mai vestită bandă de lăutari — mare, enorm, imens succes al zilei! — care în trecerea lor din Rusia nu vor da aici decât un singur concert la nunta hatmanului Baltag.

SOTIR (scos din răbdare)

Înţelege, domnule, odată, că nu...

BUDUŞCĂ

Repertoriul cel mai bogat, cel mai variat şi cel mai ales, compoziţiuni nouă şi bucăţi de ocazie, cele mai naţionale şi cele mai străine.

SOTIR (acelaşi joc)

Nu trebuie lăutari! 'Aide, căraţi-vă!

PLEAŞCĂ

Trei lăutari inteligenţi, care ştiu cum se intră în casele cumsecade... (bagă toţi mânile în brâu.)

SOTIR

A! dacă ştiţi cum se intră într-o casă cumsecade... (Se uită în sus şi întinde mâna. Duşcă-i dă peste mână, Budişcă asemenea.)

PLEAŞCĂ (dându-i brînci într-o parte)

E! apoi fii om de omenie! Nu cumva crezi că venim aici să licităm pentru vreo întreprindere publică[vi] ?

SOTIR (revenind)

Care va să zică la urmă... Bine! (aparte.) Totdeauna dezinteresat... Ce fire nenorocită!... .

PLEAŞCĂ

Ei, acuma, copii, proba generală.

Nr. 5

PLEAŞCĂ — DUŞCĂ — BUDUŞCĂ

BUDUŞCĂ

(Canţonetă)

I

Un bărbat ce se respectă
E de lupte iubitor
Viaţa nu este perfectă,
Dacă nu eşti vânător.
Însă numai cu vânat
Ce s-ar face un bărbat?

TOŢI

Însă numai cu vânat
Ce s-ar face un bărbat?

DUŞCĂ

II

Un bărbat ce se respectă
Ţine mult la un pahar
Viaţa nu ar fi perfectă,
Fără dulcele nectar!
Însă bând numai la vin
Ce s-ar face-un biet creştin?

TOŢI

Însă bând numai la vin
Ce s-ar face-un biet creştin?

PLEAŞCĂ

III

Un bărbat ce se respectă
Se închină la Amor,
Viaţa nu ar fi perfectă
Fără-acest divin odor.
Dar, femeia e sub cer
Cel mai splendid !

TOŢI

Dar, femeia e sub cer
Cel mai splendid !

SOTIR

Bravo! Buni i-am găsit!

DUŞCĂ

Ei, ce zici, meştere?

SOTIR

Bun, potrivit cu împrejurarea... staţi aici, mă duc să vă anunţ... cum trebuie să spun?

PLEAŞCĂ

O bandă de lăutari, cea mai vestită bandă de lăutari, care...

SOTIR

Lasă că ştiu... care în trecerea lor prin Rusia vor da aici...

DUŞCĂ

Nu...

SOTIR

Care trecând pe aici vor da în Rusia...

BUDUŞCĂ

Nu...

PLEAŞCĂ

Care în trecerea lor din Rusia vor da aici numai un concert, cel mai prima şi cel mai ultim concert.

DUŞCĂ

Repertoriul cel mai bogat, cel mai variat şi cel mai ales...

BUDUŞCĂ

Compoziţii nouă şi bucăţi de ocazie...

SOTIR

Cele mai indigene şi cele mai străine... Mă duc; aşteptaţi; mă întorc numaidecât. (aparte.) I-am găsit buni (iese răpede.)

PLEAŞCĂ

Doar ca lăutari să putem intra! Altfel, după nerozia care am făcut-o...

DUŞCĂ

În propria lui pivniţă să-l maltratăm!

BUDUŞCĂ

La dreptul vorbind, vina nu a fost a noastră.

DUŞCĂ

Stricatul cela de Stacan... şi asta trebuie să i-o spunem hatmanului.

PLEAŞCĂ

Se înţelege că trebuie să i-o spunem. După ce talentele noastre de cântăreţi şi împrejurarea că el este acuma fericit ne vor ajuta să ne căpătăm iertarea, pentru că trebuie să ne ierte şi să ne ia în curtea lui... E peste putinţă să-şi fi pierdut până-ntr-atât sentimentele cele bune, încât să ne lase pe noi, ciracii lui, pe dinafară din noua combinaţie. Dacă a avut el norocul să împuşte o căprioară aşa de grasă încât să-şi îndoiască moşiile, care va să zică să-şi lase tovarăşii nemâncaţi, pe lăutari!... E peste putinţă!

DUŞCĂ

E peste putinţă!...

SOTIR (venind din fund în stânga)

'Aide veniţi, masa e tocmai în toiul ei, după recomandaţia mea mesenii vă aşteaptă cu nerăbdare. (Ies toţi pe scară.)

SCENA VII

ARGHIRIŢA — STACAN
şi MARE ENSEMBLE FINAL — TOŢI

(Toată scena aceasta, până la catastrofă, se face cu brio nervos. Stacan este ameţit de la masă şi se ameţeşte din ce în ce mai mult cu înaintarea scenei, până ajunge la jocul final.)

ARGHIRIŢA

(intră răpede prin fund şi coboară agitată în scenă)

Mă urmăreşte... iată-l vine...
Mi-e teamă, nu ştiu ce simţesc...

STACAN

(apărând în fund şi coborând spre ea)

Pentru ce, crudo, fugi de mine?
Nu simţi că încă pătimesc
De-amor fierbinte
Ca mai nainte?
Nu simţi că încă te iubesc?

ARGHIRIŢA (mişcată)

Taci, lasă-mă, mi-e teamă tare
Să nu ne-auză cineva...
Fugi! Fugi!

STACAN (se apropie de ea)

Nu fi fără-ndurare!

ARGHIRIŢA (depărtându-se de el)

Taci! Fugi!

STACAN

Te rog, nu m-alunga...
Nu-ţi mai aduci aminte
De dragostea fierbinte
Ce-odată ne-am jurat?
Cum? Ai uitat?

ARGHIRIŢA

Mă-ntreabă de-am uitat...
Ingrat, ingrat!
Dar tu ţi-aduci aminte
De-acele jurăminte
De-amor înflăcărat?
Cum? le-ai uitat?

STACAN

Nu, înger adorat,
Nu, n-am uitat!...

Ensemble

ARGHIRIŢA

Da, da, mi-aduc aminte
De dragostea fierbinte
Ce-odată mi-ai purtat!
Nu, n-am uitat!

STACAN

Da, da, mi-aduc aminte
De-acele jurăminte
De-amor înflăcărat.
Nu le-am uitat!

STACAN (cu chef)

Tot mă iubeşti? Moment ferice!
Şi m-ai iertat
Că te-am pupat?

ARGHIRIŢA

Da...

STACAN

Scumpă Arghiriţă,
Dă neichii o guriţă!

ARGHIRIŢA (cu spaimă)

Ce zice?
E tot brutal,
Tot sensual!

STACAN (aprinzându-se)

Dacă voieşti
Să-mi dovedeşti (bis)
Că mă iubeşti.
(se răpede la ea)

ARGHIRIŢA (fugind)

Nu, nu voiesc (bis)
Să-ţi dovedesc,
Şi te opresc.

Ensemble

STACAN

Dacă voieşti, etc.

ARGHIRIŢA

Nu, nu voiesc, etc.

STACAN (urmărind-o stăruitor)

Degrab' o sărutare,
De asta n-ai scăpare,
Sunt ameţit
Şi m-am iuţit!

ARGHIRIŢA (apărându-se)

Nu mă brusca!
Nu m-ofusca!

STACAN (acelaşi joc)

Te aperi în zadar!

ARGHIRIŢA (acelaşi joc)

Vrei să mă supăr iar?

(Jocul fiecăruia urmează crescendo.)

STACAN

Nu face mofturi, nu ţi-e silă?
Acu doar nu mai eşti copilă.
Alt'dată mai mergea,
Dar azi, pe cinstea mea!
Şi pentru mine
Şi pentru tine
Vremea de nazuri a trecut.
Hai! lasă-mă să te sărut!

(Se răpede, Arghiriţa fuge de el, el îi taie calea.)

Scump-Arghiriţă,
Dă-mi o guriţă,
Un sărutat învăpăiat,
Dacă voieşti
Să-mi dovedeşti (bis).
Că mă iubeşti!

ARGHIRIŢA

Fugi de la mine
Că n-ai ruşine,
Eşti om brutal
Şi sensual
Şi nu voiesc (bis)
Să-ţi dovedesc
Că te iubesc!

STACAN

(se răpede şi o încolţeşte de aproape)

ARGHIRIŢA (desperată)

Ţip, dacă nu şezi bineşor!

STACAN

(o apucă şi o sărută cu putere)

Un sărutat ş-apoi să mor!
(Arghiriţa dă un ţipet şi şovăie.)

Mare ensemble final — TOŢI

TOŢI (venind prin fund)

Ce gălăgie
Oare să fie?
Cine-a ţipat,
Ce s-a-ntâmplat?

BALTAG şi ZULNIA

(coborând să susţină pe Arghiriţa)

Mătuşica? ce mişcată!

TOŢI

Ce e?

ARGHIRIŢA

Sunt ofuscată!

BALTAG şi ZULNIA

E of...

TOŢI

Uscată!

Ensemble

ARGHIRIŢA

Sunt ofuscată,
Sunt ofensată,
Acest berbant
Puţin galant,
Cum e montat
M-a atacat!

STACAN

Crudo! ingrato!
N-am ofuscat-o,
Nu sunt berbant,
Sunt prea galant.
Un sărutat
Nu-i vrun păcat!

BALTAG — ZULNIA

E ofuscată,
E ofensată,
Acest berbant
Puţin galant,
Cum e aprins,
S-a prea întins!

PLEAŞCĂ — DUŞCĂ – BUDUŞCĂ - SOTIR şi CORUL

E ofuscată,
E ofensată,
Acest berbant
Puţin galant
E ameţit
Şi s-a iuţit!

BALTAG (lui Stacan)

Când ţi-o spuneam, ştiam eu bine
Că îndreptare nu-i pentru tine!

CORUL

Ce ruşine!

STACAN (lui Baltag)

Dă-mi ascultare!

CORUL

Ce cutezare!
Ce scandal
Colosal!

PLEAŞCĂ — DUŞCĂ — BUDUŞCĂ — SOTIR

Ce scandal
Colosal!

CORUL — PLEAŞCĂ — DUŞCĂ — BUDUŞCĂ

Scandal! Scandal!
E trivial,
E bădăran
Jupân Stacan!
Bătrân stricat
Şi deşucheat,
Trebui' pe dat'
Afară dat!

ARGHIRIŢA

A, om, brutal
Şi sensual,
Ai abuzat,
M-ai ofuscat,
Focul aprins
Acum l-ai stins,
Dorul trecut
Tot l-ai pierdut!

STACAN

Nu trivial,
Sentimental
Am fost ş-oi fi
Cât voi trăi.
Un foc trecut
S-aprind am vrut,
Un sărutat
Nu-i vrun păcat!

CORUL

Ce scandal
Colosal!

PLEAŞCĂ — DUŞCĂ — BUDUŞCĂ — SOTIR

Am fost împins de sentiment...

TOŢI

Impertinent!

STACAN

Staţi, mă explic numaidecât!

TOŢI

Destul atât!
Ensemble

TOŢI

(ameninţând pe Stacan)

Scandal, scandal, etc.

ARGHIRIŢA

A! om brutal, etc.

STACAN

(retragându-se ruşinat)

Nu trivial, etc.

(Arghiriţa leşină în braţele lui Baltag şi a Zulniei, femeile caută s-o dezmeticească. Stacan se retrage ruşinat.)

(Perdeaua cade. — Sfârşitul actului II)

ACTUL III

TABLOUL IV

(Decorul reprezintă o încăpere stil medieval cu motivele decorative eraldice ale neamului Baltag. În fund şi de amândouă laturile, uşi. La ridicarea perdelei, orchestra dă returnela corului copiilor. Stacan iese din stânga: anteriu, ochelari mari albaştri, barba prepusă, un condei mare de pană la ureche, călămări la brâu, tichie neagră pe vârful capului, un clopoţel într-o mână şi o nuia înfr-alta. Iese din stânga, merge în fund, trage clopoţelul, şase copii ai lui Baltag intră din fund în dezordine. Stacan scoate din brâu un petec de hârtie şi strigă catalogul; cu strigarea catalogului, copiii se aşază în ordine.)

SCENA I

STACAN — COPIII

STACAN

Anibal Baltag!

ANIBAL

Prezent!

STACAN

Amilcar Baltag!

AMILCAR

Prezent!

STACAN

Scipion Baltag!

SCIPION

Prezent! (Scipion e foarte oacheş.)

STACAN

(apucă pe Scipion de nas şi-i arată mutra cătră public)

Bine a zis cine a zis Scipion Africanul, nu-i balan de loc junele. Mergi la loc, Africanule! Traian, Brutus, Catilina.

CEI 3 COPII

Prezent! (cel din urmă copil intră prin fund ştergându-se cu mâneca[vii] la nas .)

STACAN

Mucius, Mucea Baltag!

MUCIUS

Prezent!

STACAN (mângâindu-l)

Ăsta-i Mucea, favoritul meu. Muceo! dacă tu ajungi vreodată Scevola, păzeşte-te să nu-ţi frigi mânile.

MUCIUS (curios)

Pentru ce?

STACAN

Pentru că pe urmă nu ai cu ce să te ştergi la nas.

MUCIUS

Apoi eu nu mă şterg la nas cu mâna.

STACAN (îngânându-l)

Dar cu ce te ştergi? Cu piciorul?

MUCIUS

Nu, cu mâneca.

STACAN

Bravo, curat băiat! Sunteţi toţi?

TOŢI

Da! Da!

STACAN (jucând nuiaua)

În clasă!

(Copiii năvălesc la dreapta şi ies încet.)

Încet! frumos!

SCENA II

STACAN (singur)

Fac prinsoare pe-o sticlă de Cotnar că nu mă cunoaşteţi. Desigur vă câştig. Ieri am făcut cu mine însumi prinsoare, pe două sticle, una de Odobeşti roş şi alta de Drăgăşani alb, că nu o să mă cunosc, şi am pierdut, a trebuit să-mi plătesc prinsoarea... Nu mai mă cunosc. Acestea sunt urmările slăbiciunii. Iată unde m-a adus Cucoana Arghiriţa! îşi mărită nepoţica, îmi răpeşte pe Baltag, mă face de ruşine în sara nunţii, pentru că, fiind cam ameţit, m-am prea iuţit, ş-apoi tocmai într-un târziu, peste atâta vreme, — în care pribegesc prin lume, singur şi nenorocit, îmi scrie:

„Stăcănel puică, dacă matale pătimeşti precum eu încă patimesc, vino, vino Stăcănaş!” Eu răspund numaidecât: „Ex-turturica mea! Mai întâi nu lipsesc şi celelalte, apoi resping diminutivele mătăluţe. Din Stacan întreg, să mă faci Stăcănel şi Stăcănaş. Asta va să zică că mă înşeli la cântar. Măsoară drept — ş-apoi să vorbim...” Mijloceşte apoi o aprinsă corespondenţă şi în sfârşit o deplină înţelegere, de asta dată fără ofuscare, însă, pentru că Cucoana Arghiriţa are principii, nu vrea încă să ne declarăm, mă ascunde de cunoştinţa tuturor.

Trăiesc aci de atâta vreme, sub barba hatmanului, şi e atât de ameţit, atât de aiurit de necazurile căsniciei, încât un moment nu-i vine măcar o bănuială. Astfel pentru ochii lumii, pentru hatârul Cucoanei Arghiriţa şi mai ales pentru-o cartă de liber parcurs, dus şi-ntors în pivniţa hatmanului Baltag, ajung dascăl de copii... Eu dascăl de copii!...

Nr. 1

STACAN

(Cuplete)

I

Iat-acum la bătrâneţe,
Am ajuns învăţător,
La copii să dau poveţe
Stacan — moralizator!

II

Dac-ar fi învăţătură
Care în pivniţă s-ar da,
Calea-va... dar secătură
Buche-az-ba; buche-az-ba!

III

Nu-mi vine la socoteală
Cu copii mult să muncesc,
Deci dar pentru rânduială
Câteodată îi croiesc!

În noua mea poziţie socială o întrebare mi se impunea, o întrebare arzătoare: mă rog, d-ta ca pedagog, ce metodă profesezi, metoda raţională, sau metoda intuitivă? S-a vorbit multe şi mărunte în cercurile competente, asupra acestor două metode, s-a argumentat prost şi contra[viii] ; eu, după o îndelungată şi matură esperienţă, nu pot să profesez altă metodă, decât metoda intuitivă naţională. (Tremură nuiaua.)

IV

Căci azi a ieşit la modă
Sistemul intuitiv,
După ultima metodă,
Instructiv, recreativ,

V

A căzut azi pedantismul
Cu sistemul cel nerod
Vivat intuitivismul
După ultimul metod!

(El vrea să plece; ceartă între Baltag şi Zulnia — Arghiriţa intră agitată.)

SCENA III

ARGHIRIŢA — STACAN, apoi SOTIR

ARGHIRIŢA

Ai auzit?

STACAN

Ce mai este?

ARGHIHIŢA

Iar!...

STACAN

Sfadă!...

ARGHIRIŢA

Sfadă la toartă! ce trai, ce trai!

STACAN

Şi pentru ce?

ARGHIRIŢA

Hatmanul e furios, cere cheile de la pivniţă, Zulnia nu vrea să i le dea, el o ameninţă, ea-i aruncă tava cu dulceaţă şi cafea în cap, ţipă, leşină, scandal. — Ce trai, ce trai!

STACAN

Care vrea să zică hatmanul tot se mai ţine de jurământul pe care l-a făcut cucoanei, să nu mai bea şi să nu mai vâneze?

ARGHIRIŢA

Vezi bine!

STACAN

E! apoi este stricat de tot sărmanul, îşi merită soarta nenorocitul!

ARGHIRIŢA

Taci, vine cineva!

SOTIR (intră misterios)

Cucoană Arghiriţă, hatmanul mi-a dat scrisoarea asta s-o pun la poştă: „D-sale Arhon Comisul Stacan, prost-restant”.

ARGHIRIŢA

Ad-o! şi du-te. (Sotir iese.)

STACAN (aparte)

O scrisoare de la el cătră mine! Ce să fie?

ARGHIRIŢA

Ştii că de când s-au încurcat iţele căsniciei Baltag, de când am văzut că intră hatmanul d-tale în ape rele, ne-am hotărât, eu şi cu nepoata mea, să-i oprim orice corespondenţă, înainte de a le duce la poştă. Sotirache le supune controlului meu... E un fel de măsură de siguranţă, pe care o să ţi-o aplic şi d-tale, ştrengarule!

STACAN

Zău, şi mie? (aparte.) Nu crez. (tare.) Ia mai bine să vedem ce-mi scrie... „Mă-nchin ţie cu frăţească dragoste, iubite comise! Mai întâi nu lipsesc a cerceta despre scumpa ta sănătate, dacă te afli bine şi mulţumit, că eu, de la mila Ziditorului, mă aflu rău de tot. Aşa sunt de apelipsit[ix] , încât, deşi te ştiu, cu bun drept, foc şi pară asupră-mi, îmi iau inima în dinţi şi-ţi scriu această carte, mai întâi ca să-mi cer iertare că nu ţi-am ascultat sfaturile şi te-am supărat, ş-apoi ca să te rog de ceva. Stacane, necazurile căsniciei mi-au zbârlit toţi nervii, şi în curând are să mă chelească, dacă nu mă voi hotărî a-ntrebuinţa vreo doctorie. Istericalele nevestei, ţipetele copiilor, cicăliturile viespei bătrâne... (tuşeşte.)

ARGHIRIŢA

Cine este viespea bătrână?

STACAN

Ştiu eu, pesemne Sotir!

ARGHIRIŢA

A da, Sotir, bine zici. Sărmanul Sotirache... Citeşte mai departe!

STACAN

„Şi cicăliturile viespei bătrâne... şi mai presus de toate un jurământ nenorocit pe care l-am făcut într-un moment de slăbiciune, că adică să nu mai beau şi să nu mai vânez, m-au adus într-o stare, ce nu mai poate fi de suferit. Sunt apelepsit, peste orice închipuire. Şi m-am hotărât deci să-mi fac sama singur, după ce voi mai petrece o dată în pivniţa mea, îmi calc jurământul şi plec pe ceea lume, unde sunt cu totul oprite plăcerile şi fericirile căsniciei, şi fie ce-o fi! Aşadar, în astfel de grav minut, te rog, dacă mai trăieşti, vino mâne sară în pivniţă să mai petrecem o dată împreună, să ne iertăm şi să ne despărţim ca viteji, sau dacă ai murit, încalte răspunde-mi pe dată ca să ştiu, să nu te mai aştept... Al tău ca în tinereţe, Baltag.” E desperat rău!...

ARGHIRIŢA

Bine, toate le-nţeleg, dar ce are cu Sotirache, cu bietul Sotirache?

STACAN

Aşa e-n lume, simpatie şi antipatie... Unde le mai poţi explica pe toate!... E desperat rău de tot... A venit momentul să-mi jertfesc barba şi să ma retrag din profesorat... regret că părăsesc această nobilă şi sfântă misiune, acest sublim apostolat, tocmai în ajun de-a căpăta şi eu gradaţie, dar nu mai e chip cu caracterul lui violent, atâta vreme năbuşit, după ce a fost opărit cu cafea fierbinte, omul acesta poate face explozie, să ne grăbim a-nlătura o nenorocire!

ARGHIRIŢA

Şt... taci!

BALTAG (de-afară)

Unde e Sotirache, unde e dascălul, unde e oricine o fi, să-i rup urechile, să-i rup urechile!

STACAN

A-nceput explozia, să ne dăm la o parte până e vreme. (ies toţi.)

SCENA IV

BALTAG (singur)

(intră în halat, cu scufie şi cu papuci, agitat)

E de neiertat, e de nesuferit, ori chelesc prin instinct, ori îmi smulg părul prin intenţie, astăzi, astăzi trebuie să sfârşesc, m-am hotărât! (se primblă.)

Nr.2

(cor de copii)

TOŢI

Be-a-ba, be-e-be, ba, be, bi, bo, bu! (bis)

UNII (râzând)

Haha! haha!

ALŢII (plângând)

Hihi! hihi!

UNUL

Aleu! m-a tras
De păr, de nas!

ALTUL

Nu, nu te las!

UNUL

E cartea mea!

ALTUL

Ba nu-i a ta!

UNUL

Spun lui papa!

UNII (râzând)

Haha! haha!

ALŢII (plângând)

Hihi! hihi!

DASCĂLUL

Ce nebunii!
Dracii de copii!

COPIII

Haha! haha! hihi! hi!

DASCĂLUL (vorbit)

Tăcere!

COPIII

Be-a-ba, be-e-be, ba, be, bi, bo, bu! (bis)

BALTAG

A! acuma înţeleg, în sfârşit, pe nenorocitul conte Ugolin. Am ajuns să deschiz la mine acasă Kindergarten, stabiliment de şcoală froebeliană. Eu, floarea vânătorilor, floarea băutorilor!... Stacane!... Unde eşti, să mă vezi şi să fii răzbunat! Iată în ce hal, în ce halat am ajuns! Halatul ăsta mă strânge de gât; scufia asta mă striveşte.
Mă duc să-mi schimb îmbrăcămintea asta, care mă degradează, care mă înăduşă, mă duc să-mi pun vestmântul de viteaz, să mă cobor în pivniţă, şi acolo! (s-aude corul de copii.) Iar!...

Repriză Nr. 2

(Copiii ies răpede din stânga în fuga mare şi dă [sic] peste baltag)

BALTAG

S-a sfârşit! E peste putinţă să mai merg înainte... O! jurământul meu!... Numai de mi-ar răspunde Stacan. (iese răpede prin fund.) Uf, mă duc să-mi schimb halatul!

SCENA V

ARGHIRIŢA (intră prin stânga), STACAN (asemenea), ZULNIA (prin fund)

ARGHIRIŢA

S-a dus?

STACAN

S-a dus.

ARGHIRIŢA

Omul ăsta e în adevăr desperat.

STACAN

Ei, pare că n-ar avea de ce?

ARGHIRIŢA

Mi-e frică să nu se întâmple ceva rău!

STACAN

N-ai teamă, cheamă pe Sotir, strânge toţi oamenii din curte, pe Pleaşcă, Duşcă, Buduşcă, fără zgomot. Astă-sară trebuie să-i lămurim situaţia. Nu spune nimica Zulniei, arată-i numai că e vorba de o mare primejdie pentru Baltag, să ne urmeze şi să tacă. Mă însărcinez eu să le pun la cale toate, ca să încheiem comedia asta într-un chip aşa, încât să mulţămim pe toată lumea... St...

ZULNIA (de-afară)

Unde e Sotirache? Unde e Dascălul, unde e oricine o fi? să-i rup urechile!

STACAN

Ce, noi avem urechi de beilic?

ZULNIA (intră)

Na, na, na, na, învaţă-te să-mi stai altă dată în drum, când sunt necăjită. (Sotir fuge.) A! m-am mai răcorit.

ARGHIRIŢA

Zulnio!

ZULNIA

A! d-ta eşti, mătuşică, nu te vedeam. A! mi-am uitat cheile. (vrea să plece.)

ARGHIRIŢA

Zulnio, stăi!

ZULNIA

Pentru ce?

ARGHIRIŢA

Momentele sunt grave, Zulnio!

STACAN (o-nlătură)

Ei! nu aşa soro!

ZULNIA

Cum dascăle, soro?

STAGAN

Adică, voiam să zic... Cucoană Arghiriţă... Este vorba de-o... de-o surpriză.

ZULNIA

Ce surpriză?

STACAN şi ARGHIRIŢA

E vorba de...

Nr. 3

BALTAG — ZULNIA — ARGHIRIŢA — STACAN

(Quator)

ZULNIA — ARGHIRIŢA — STACAN

Halatul şi-a schimbat!

BALTAG

Halatul mi-am schimbat!

ZULNIA

Ce oare s-a-ntâmplat?

BALTAG

Nu mai sunt în halat!

ARGHIRIŢA

Ce văz?

ZULNIA

Ce să cred, nu ştiu, zău!
Ce ţi-a venit în gând a-ţi pune
Costumul ăsta de muzeu?
Unde te duci? ia spune!

BALTAG

Mă duc, mă duc...

TOŢI

Secret! Mister!
Acest costum de cavaler!

ZULNIA

Ce e?

BALTAG

Nu spun.

TOŢI

Secret! Mister!

BALTAG (aparte)

Am cheile de la pivniţă
Şi alt nimica nu mai cer.
M-am furişat în odăiţă
Şi le-am luat...

TOŢI

Secret! Mister!
Spune!

BALTAG

Nu spun.

ZULNIA

Spune!

BALTAG

Nu spun!

ZULNIA

Eşti nebun,
Ăi fi vrând
Ceartă iar! Spune curând.

BALTAG

Ei da!de vreţi a şti secretul,
M-am dichisit, mi-am dat perdaf,
Căci voi să merg la fotograf,
Să-mi scot şi eu portretul!

Ensemble

BALTAG

M-am dichisit, mi-am dat perdaf,
Căci voi să merg la fotograf!

ZULNIA — ARGHIRIŢA — STACAN

S-a dichisit, şi-a dat perdaf,
Şi merge drept la fotograf.

BALTAG

În halat şi în papuci,
La fotograf să te duci
Interzis e absolut,
Ş-astfel dar cum aţi văzut.
Ensemble

TOŢI

În halat şi în papuci,
La fotograf să te duci
Interzis e absolut,
Ş-astfel dar cum aţi văzut.

BALTAG

Halatul mi-am schimbat!

TOŢI

Halatul şi-a schimbat!

BALTAG

Nu mai sunt în halat!

TOŢI

Nu mai e în halat!
Ensemble

BALTAG

M-am dichisit, mi-am dat perdaf,
Adio, merg la fotograf!

ZULNIA — ARGHIRIŢA — STACAN

Te-ai dichisit, ţi-ai dat perdaf,
Te du de-acu la fotograf!

(Cortina)

TABLOUL V

(Acelaşi decor ca la Tabloul II, numai interiorul pivniţei are înfăţişarea foarte părăsită)

Ensemble

ZULNIA—ARGHIRIŢA— STACAN — PLEAŞCĂ— DUŞCĂ —
BUDUŞCĂ — SOTIR — CORUL

TOŢI (misterios)

Aci, aci v-apropiaţi
Cu pas uşor, discret,
Tot pe şoptite-naintaţi,
Încet, încet, încet!

ARGHIRIŢA

V-ascundeţi toţi şi aşteptaţi,
Să nu cârcniţi! să nu mişcaţi!

STACAN

Veniţi degrabă-ncoace
Pe după poloboace.

TOŢI

'Aidem degrabă-ncoace
Pe după poloboace.
Pst! pst! pst! pst!

ARGHIRIŢA — ZULNIA — STACAN

Şi nu uitaţi
Că intrigaţi.

TOŢI

Să nu uităm
Că intrigăm!

TOŢI (foarte misterios)

Tot pe tăcute-ncetişor
Cu pas domol călcaţi
Mai uşurel, mai bineşor,
Cu toţi v-apropiaţi!

STACAN

V-ascundeţi toţi pe după buţi
Şi staţi ca nişte muţi.

ARGHIRIŢA

Veniţi degrabă-ncoace
Pe după poloboace!

TOŢI

'Aidem degrabă-ncoace
Pe după poloboace!
Pst! pst! pst! pst!

ARGHIRIŢA — ZULNIA — STACAN

Şi nu uitaţi
Că intrigaţi!

TOŢI

Să nu uităm
Că intrigăm!

TOŢI (foarte misterios)

Repriză

Aci, aci v-apropiaţi
Cu pas uşor, discret,
Tot pe şoptite-naintaţi
Încet, încet, încet!

(Se ascund toţi, Baltag intră.)

Nr. 5

Mare scenă şi arie, BALTAG; Duo, BALTAG — STACAN
Mare ensemble final — TOŢI

BALTAG

O! ce plăcere mare
În propria-mi pivniţă
din nou să mă găsesc!
Capu-mi se luminează,
ochii-mi se limpezesc...
Necazurile-amare
A căsniciei vieţe
din mintea mea dispar...
O! dulce tinereţe!
O! zile-ncîntătoare
De veselii, petreceri,
beţie, vânătoare,
În voi mă simţesc iar!...
Iată colo zăresc
Un poloboc,
prietin în ceasuri de amar,
Cu zamă de Cotnar.

(întoarce caneaua)

Dar ce? Unde e vinul? Nici ici? Nici sus? Nici jos?
Cine-a trecut pe-aicea, ce duh răutăcios?...
A! iată-n samă bag
Şi steama cea trufaşă a neamului Baltag!

Arie

Te salut steamă vestită!
Moşi viteji, eu vă salut!
Inima v-a fost mîhnită
De urmaşul cel pierdut!
Dar de vechea vitejie
Se aprinde al meu piept,
Din a mea netrebnicie
Astăzi iarăşi mă deştept!

(ia baltagul)

Te salut, baltag viteze,
Ce-ai dat moartea în păgâni.
Astăzi vârfu-ţi se-ndrepteze
Înspre propriii-mi plămâni!

În clipele acestea, pieriţi din gândul meu
Orice-mi aduce-aminte de visul meu cel rău!
Pieriţi, năluci urâte, aice în pivniţă
Halat, gospodărie, cucoană Arghiriţă!
Străbuni viteji, voi astăzi curaj îmi însuflaţi!
Ciraci, ce la petreceri cu drag mă-ncunjuraţi...
La tine-mi zboară gândul Stacan ! O! de-aş vedea
Figura ta voioasă în clip-aceasta grea...
Sau macar umbra-ţi, dacă tu azi n-ai mai trăi,
M-ar sprjini, Stacane... A!...

(voieşte să s-arunce în baltag)

STACAN

(apărând învălit într-o haină albă)

Iată sunt aici!

(Baltag se retrage înspăimântat.)

Sunt umbra străvezie
A marelui bărbat,
Pe care, fiind vie,
De moarte ai scăpat.
Şi-n loc pentru aceasta
Să-mi fii mulţămitor,
În ziua cea nefastă,
Când ţi-ai luat nevastă,
Afară mi-ai dat zor.
Atunci murii degrabă,
De scârbă şi necaz,
Şi neavând vreo treabă,
Ca umbră m-arăt az.
Dar vai! e trist, e jalnic,
Eu nu mai beau de loc.

BALTAG

Cum?

STACAN

Şi în ceriul falnic
Şi-n iadul cel de foc,
Petrecerea-i pocită,
Nu ai de loc Cotnar
Jos, smoală clocotită,
Sus, sarbădul nectar.

BALTAG

Nu-i bine-n ceea lume?

STACAN

E prost, de tot e prost
Nici vin, nici râs, nici glume,
Nu are nici un rost.
E mult mai mare hazu!
Să stai în lumea ta.

BALTAG

Dar viaţa cu necazul...

STACAN

O poţi împreuna
Cu cheful cel mai vajnic,
Petreceri şi vânat...

BALTAG

Dar jurământu-mi straşnic,
Cu care m-am legat ?

STACAN

Etern nimic nu ţine,
Ia-ţi vorba înapoi
Fii soţ cum se cuvine
Şi vânător de soi!

BALTAG

O! umbră străvezie,
Din nou curaj mi-ai dat!

STACAN

Şi tu odată mie
Viaţa mi-ai scăpat.

BALTAG

Îţi am recunoştinţă,
Cât sunt de fericit!

STACAN

Să-ţi fie cu priinţă,
Acuma suntem chit.
Ensemble

BALTAG

Pe-al vieţii drum
Mă-ntorc acum.
Sunt fericit,
Întinerit!

STACAN

Pe-al vieţii drum
Se-ntoarce-acum,
E fericit,
Şi suntem chit!

STACAN

Veniţi degrabă-ncoace
De după poloboace.

TOŢI (venind răpede din fund)

Pst! Pst!
Venim degrabă-ncoace
De după poloboace!

ZULNIA

Bărbatul meu iubit!

BALTAG

Iubita mea soţie!

STACAN

Leşinul e oprit.

ABGHIRIŢA (vorbit)

Are cine s-o ţie.

(Ensemble)

TOŢI

Ce fericire! Ce noroc!
Suntem cu toţii la un loc,
Ce minunată ocaziune
De-o generală împăcăciune.
Şi fiindcă suntem veseli toţi,
Stacan, mătuşe şi nepoţi,
De-ocaziune profităm
Şi slante-pede ne-mpăcăm!

BALTAG

E un vis! Zulnia! copiii mei! Arghiriţa! umbra străvezie!... Nu eşti mort.

STACAN

În toată viaţa mea n-am fost mort.

BALTAG

Ce-nsemnează ?

ARGHIRIŢA

Însemnează că dascălul nostru...

BALTAG

Care dascăl ?

STACAN (îşi rupe barba)

Cum, care dascăl? Eu dascălul Sugatius-Venator, a d-tale slugă, pe care l-ai necunoscut atâta vreme. (Trece la Arghiriţa.)

ZULNIA

Şi voiai, răutăciosule, să mă laşi văduvă?

BALTAG

Fugi de-acolo, era o glumă.

ZULNIA (râzând)

Dacă-i aşa, dă-mi înapoi cheile de la pivniţă.

BALTAG

Asta nu se mai poate, de azi încolo, le păstrez numai eu... adică nu eu... Comise Stacan, ţine-ţi cheile: vrei să fii ca şi mai nainte, pe vinuri căpitan ?

STACAN

Cu bucurie. (solemn Arghiriţei.) Cucoană Arghiriţă, a venit în sfârşit ceasul, să ne legalizăm şi noi slăbiciunile.

ARGHIRIŢA

Arhon Comise, eu nu sunt de capul meu, cere-mi mâna de la nepotul meu!

STACAN

Hatmane, îţi cer mâna. (arată pe Arghiriţa... încet lui Baltag.) Viespii bătrâne!

BALTAG

St... dacă mătuşica vrea... cu plăcere.

ARGHIRIŢA (ruşinoasă)

Eu nu am altă voinţă, decât voinţa familiei!

BALTAG

Zulnio, dă-i binecuvântarea ta mătuşichii.
Ensemble
Repriză
Ce fericire! Ce noroc! etc.

STACAN

Daţi stacanele! (se aduc, toţi bea.)
E soarta blăstemată
A celor bieţi sărmani,
Ce n-au gustat vrodată
Vin vechi de Drăgăşani.
Trăiască vinul, vinul,
Umpleţi stacanul meu,
Să uit necazul, chinul,
Să beau, să beau mereu.

TOŢI (bând)

Trăiască vinul, vinul, etc.
Să bem! Să bem!

(Cortina cade. — Sfârşitul piesei)

TE-AR MAI PUTEA INTERESA