Editura Global Info / Literatură

Ion Luca Caragiale

Şcoala română

ORA DE RELIGIE

Un elev obraznic — Părinte, auzi ce spune dom' profesor de geografie: zice că pământul e rotund.
Părintele (supărat) — O fi şi rotund -- cum a vrut Dumnezeu să-l facă.
Elevul — Şi zice că e turtit la poli. De ce-o fi turtit, părinte?
Părintele (plictisit) — Ia, pentru păcatele noastre!

ORA DE CALIGRAFIE

Profesorul — Unde-ţi este caietul? pentru ce vii fără caiet?
Elevul — Eu la caligrafie sunt auditor.

ORA DE ARITMETICĂ

Profesorul — Dacă mi-ai dat dumneata împrumut pe o lună 17 lei…
Moriţ — Zibeţen (scrie).
Profesorul — Şi ţi-am plătit din ei 5.
Moriţ — Finf (scrie).
Profesorul — Cât mai rămâne să-ţi dau?
Moriţ (socotind în gând) — 20.
Profesorul — Cum asta?
Moriţ — Da ce! e mult, parcă?

ORA DE GIMNASTICĂ

Profesorul — D-ta de ce nu treci la rând?
Elevul — Iu sânt scutit.
Profesorul — Pe ce motiv?
Elevul — Iu sânt israilit.

ORA DE LIMBA ROMÂNĂ

Profesorul — Ce parche ghe cuvânt îi musai?
Elevul — Verb, dom'le.
Profesorul — Pentru ce?
Elevul — Pentru că exprimă ideea unei lucrări.
Profesorul — No! vez' bine! Când zicem musai, trubuie că pentru o lucrare zicem. Exemplu: băieţii şi băietele musai să ştuduiască, ca mai apoi să cuvinke romaneaşke în limba lor makernă pură... Bine. No! musai e verb; numai doară dup-aceea ce fel ghe verbu-i?
Elevul — Neregulat... Dar de ce conjugare e, dom'le?
Profesorul — No! prostule! dă-l la dracu! că-z dacă-i neregulat, apoi nu mai poate avea conjugăciune!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA