Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

Jalea paznicului

De când duşmanii ţării ne arseră palatul,
De-atunci rămas-am singur ―
Vai!... Ce spectacol jalnic...
Turişti din ţări străine vin doar s-admire patul
În care-şi va da duhul şi cel din urmă paznic...

Pe-naltele terase de piatră, statui sparte
Privesc îndoliate castanii trişti
Şi goi...
Iar vântul ―
Glasul toamnei, prevestitor de moarte ―
Le-ngroapă goliciunea în maldăre de foi...

Cândva pe-aici fu viaţă
Cu cântece
Şi glume...
Dar azi din cântăreţii de ieri
N-a mai rămas
Decât o cioară ―
Cioclu venit din altă lume ―
Ce croncăne obraznic de-aşa măreţ popas…

Viaţa nouă, I, nr. 6, 15 aprilie 1905

TE-AR MAI PUTEA INTERESA