| Editura Global Info / Literatură |
Ion Minulescu
La poarta celor care dorm
lui Dimitrie Anghel
Hei, cântăreţ!...
Opreşte-ţi truditul pas...
Nu ştii
Că-aci-i sfârşitul celor ce-au început cei vii?...
Şi nu ştii că-n grădina din dosu-acestei porţi
Începe, nouă, lumea sfârşită de cei morţi?...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Eşti obosit ― se vede
Ce drumuri prăfuite
Bătătorişi, sărmane cercetător prin stele
De frumuseţi bizare şi armonii smintite?
Tu, ce-ţi târăşti scheletul prin faţa porţii mele,
Ce nu găsişi în viaţă aşteaptă să-ţi dau eu.
Vezi poarta-aceasta verde?
E poarta mea...
De vrei
Să-nveţi şi tu povestea aleilor de tei
Sub care zac tăcute părerile de rău,
De vrei să-i ştii pe nume toţi morţii ce-mi hrănesc
Cu trupul lor pământul grădinii,
Şi de porţi
Şi tu ca alţii-n suflet respectul pentru morţi,
Opreşte-te la poartă şi bate de trei ori...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bine-ai venit!
Priveşte ce tei bătrâni umbresc
Pe cei culcaţi sub stratul de iarbă şi de flori!...
Şi ce miros de viaţă!...
Şi teii, ce parfum
De sânuri decoltate împrăştie pe-alee ―
Or, tu cunoşti parfumuri de carne de femeie.
Nu?
Parc-ai fi în parcul vreunui castel regesc
În care se serbează orgiile de seară ―
Cei morţi sunt înăuntru, iar vii sunt pe-afară!...
Pe câţi grăbiţi ca tine nu i-a oprit din drum
Grădina mea!...
Priveşte-i aleile de-aproape ―
Nisipu-i praf de aur, şi-n frunzele de tei
Verzi stofe de mătase s-ascund ca şi sub pleoape,
Nu flori, ci ochi...
Priveşte-i...
Nu sunt şi ochii Ei?...
. . . . . . . . . . . .
Şi-acum mai pleci?
Răspunde-mi, sărman cercetător
De frumuseţi bizare şi armonii smintite ―
Tu, ce bătuşi în viaţă la poarta tuturor
Şi nu-ntâlnişi în cale decât porţi zăvorâte!...
Iar cântăreţul care plângea, strângând la sân
Chitara cu trei strune, răspunde:
― Nu...
Rămân!…
Viaţa literară I, nr. 43, 22 octombrie 1906
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
