Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

Nocturnă (Ce cap de Rege-Saltimbanc părea azi-noapte luna!)

lui Eugen Lovinescu

Ce cap de Rege-Saltimbanc părea azi-noapte luna!
Un negru nor, ce desemna pe cer o spadă de Toledo
Mânat de vânt, s-apropia
De saltimbancul ce râdea...
Dar Regele-aştepta furtuna
Ca şi Polonius, tăcut şi nemişcat după perdea...

O spadă-ntinsă ameninţa regatul stelelor etern ―
Şi totuşi, Regele râdea...
Râdea vois,
Deşi pe cer,
Învinse, stelele piereau ―
Piereau ca cei îngenuncheaţi
În faţa celor ce nu iartă,
Ca luptătorii dezarmaţi,
Pe care-nvingătorii-i poartă
De-a lungul ţărilor supuse
Prin sânge,
Foc
Şi fier!...

― Ia seama, Sire!
Regii sunt supuşi aceloraşi ursite,
Ca şi soldaţii morţi în lupta pentru capriciul unui
Rege.
― Ia seama, Sire,
Cântăreşte-ţi necântăritele cuvinte,
Priveşte-n jurul tău soldaţii
Ce mor
Şi nu-ţi pot înţelege
Nici nebunia,
Nici plăcerea...
În glasul morţilor învaţă sentinţa care nu te minte,
Că Regii sunt, ca şi soldaţii, supuşi aceloraşi ursite...
Şi scrută-i, Sire, dacă vrei!...

Dar Regele privea spre ei
Nepăsător,
Privea spre stele, cum le stingea pe rând furtuna...

Ce cap de Rege-Saltimbanc părea azi-noapte luna!…

Viaţa românească, III, nr. 8, august 1903

TE-AR MAI PUTEA INTERESA