Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

Rânduri pentru cuvintele „Nu“ şi „Da“

În poarta curţii unde m-am oprit
M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit ―
Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!...
Şi-n pragul porţii-n care am bătut
Un buldog negru m-a recunoscut
Şi m-a lătrat ca un salut de „bun venit”...

În poarta casei tale-n care
M-ai găzduit întâmplător,
Când nu eram decât un călător
Bătut de vânt şi mângâiat de soare,
M-am regăsit ca-n prima zi, când tu
Îmi repetai cuvântul: „Nu”... „Nu”... „Nu”!...
Şi-ţi ascundeai în palme ochii plini
De ură
Şi ne-ncredere-n străini...

Dar când am vrut să plec ―
Ca un zevzec ―
Tu m-ai oprit
Cu graba unui gest nebănuit,
Şi-n gura ta cuvântul „Nu” s-a transformat
În alt cuvânt,
Cuvântul „Da” ―
Un „Da” sonor şi-adevărat
Pe care-l auzeam aşa
Întâia oară-n viaţa mea!…

Dar ce păcat că n-am putut
Să-l îngrijim aşa cum am fi vrut!...
Căci într-o zi cu ploaie
Şi cu vânt
Cuvântul „Da” se-mbolnăvi
Şi-apoi, muri,
Cum moare-n gură-orice cuvânt
Când nu-l mai poţi măcar şopti!...

Dar astăzi, după şapte ani,
Când morţii-şi schimbă locuinţa,
Eu, care mi-am păstrat credinţa
În zeii noştri subterani,
Mă-ndrept spre ei ― cu voia ta ―
Şi-i rog frumos
Să-nvie pe defunctul „Da”,
Cum a-nviat pe vremuri şi... Cristos!…

Viaţa românească, XXIII, nr, 9—10, septembrie-octombrie 1931

TE-AR MAI PUTEA INTERESA