Ion Păun-Pincio

Ţie

Uitarea stearpă m-a robit
Şi nu-mi mai este dor,
Ca-n vremurile din trecut,
De zilele ce mor.

Şi-n locul dragostei de-atunci
Şi-a patimei nebune,
Pe vatra inimei simţesc
O pată de cărbune...

Iar când în cale-mi te-ntâlnesc,
În faţa mea când vii,
Din ochii mei lacrimi de curg –
Curg lacrime pustii...