Ion Pillat

Drumul magilor

Poiana din pădure strânsă-n clăi
Ne-aține drumul cu miros de fân.
Culegem banii soarelui pe căi...
E vântu-n foi sau curg pe sus fântâni?

Amurgu-și scoate stelele din sân
Și boabe de sclipiri s-au risipit,
Luceafărul a pogorât pe stâni —
Zărim pastor și staul, deslușit.

Poiana aburită de-noptări
Primește îngeri albi în loc de miei.
Pe cai de munte împietrim, călări,
Urmând uimiți luceafărul tustrei.

De păcură se lasă noapte grea...
Nechiază-n ceruri caii speriați.
La focul stânii am atins o stea
Și-n para flăcărilor, îmbrăcați

În aur și-n argint scânteetor,
Au cine suntem cerem în zadar,
Și-naintăm cu-alaiul Magilor
Purtând în palmă raza ca un dar.

Iar gângul schitului, la cruci oprit,
Vestește împlinirea semnelor,
Căci baciul dacă-n târlă ne-a poftit,
Maria lui născuse un fecior.

Din volumul "Biserica de altădată" 1926