Ion Pillat

Toamna

M-au presimțit în zare plopii — iată
Ca morții galbeni au rămas și goi...
Și apa cerului e mai curată
În tremur lung sub bărcile de foi.

Iar tu, pășind pe frunzele uscate,
Simțind că vin hoțește peste tot,
Te-oprești și scapi din mâini înfrigurate
O inimă de aur, ca un rod.

Din volumul "Satul meu" 1925