Editura Global Info / Literatură

Ion Pillat

Poeme într-un vers

Poemul într-un vers

Un singur nai, dar câte ecouri în păduri.

Păstorul mării

Copilul gol mai cântă din fluier la delfini.

Îmbrățișare

Suia o viță de-aur pe negrul chiparos.

Pan

Prin frunza rară țapul privește, faun trist.

Zvon

E roiul de albine sau numai amintiri?

Stelă funerară

O umbră joacă ramul pe piatra unei umbre.

Stelă de mim

Cu plâns și râs de mască în mâini, nepăsător.

Groapă nouă

Pășește lin drumețe, pe moartă să n-o scoli.

Stelă de dansatoare

Cu vălul tras pe față, se depărtează stând.

Trup de fată

O salcie mlădie cum e tulpina ei.

Dorința

Iubire nu fi veșnic al inimii tăun.

Colori

Zambilele, nori vineți, și cerul flori purta.

Întâlniri

O piersică pufoasă și fraged un obraz.

Veghe

La gura sobei gândul, tovarăș călător.

Pasărea din basm

Zburau fazani de aur în focul din cămin.

Iarnă

În zare zurgălăii de sănii… Suflet nins.

Arta poetică

Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.

Amurg

Iubirea ta m-ajunge cu umbre tot mai lungi.

Melancolie

Foșniră împușcate lungi aripi. Dor târziu.

Logodnă

Pe mal un singur paltin, pe ape doar o stea.

Pasărea mării

Un nor de taină zboară pe-o insulă-n amurg.

Calea nopții

Prelungul drum al lunii pe mare până-n zori.

Mare sudică

Pe mări de micșunele ning pescărușii fulgi.

Insula de mirodenii

Mireasma ei pe valuri venea, ca niciodată.

Navigatorii

Pe zări amurgul singur cu dorul lor pustiu.

Marinarul

Din larg zăream pământul, pe țărm privesc în larg.

Trecutul

În ochii verzi porți marea spălată de furtuni.

Plaja

Nisip, talazuri, spume și scoici – tu, nicăieri…

Tinerețe

Pe frunza toamnei pasul sfios al căprioarei.

Apă neîncepută

Mi-ai dat să beau din cană iubire de izvor.

Dezamăgire

Ai spart oglinda: chipul din țăndări nu-l culegi.

Seară la Voroneț

La sfinții-n zugrăveală, amurgu-ngenunchea.

Vecernie

Cu stropi de ploaie toaca, și clopotul furtună.

Heraclit

Priveam cum fuge ziua pe apele ce curg.

Tipar

Nisipul poartă încă plăpândă urma ta.

Artă poetică

Iubiri, dureri, amurguri, un vers în scrum de ani.

Portret

Durere cu ochi negri sub părul azi mai alb.

Floarea vremii

Pe pajiști stânjeneii, în suflet toamna iar.

Stol coborât

Cad frunzele, pământul e plin de rândunele.

Murmur etern

În golul scoicii marea; în suflet nemuriri.

Darul

Dă-mi pacea înserării pe care-o ții în mâini.

Poetul trădat

Un vers cu plâns de ape, când îl credeai cleștar.

Vasul lovit

Urciorul crapă, suflet rănit, de plânset gol.

Belșug

Am întâlnit azi toamna venind în car cu boi.

Castana

Din ghimpii amintirii trecutul l-am cules.

Drum de noapte

Ne învelise luna în colb de amintiri.

Nocturnă

Mai știi în noapte plopul cu luna, galben cuib?

Casa copilăriei

Sub lună casa albă: o piatră de mormânt.

Menire

Un clopot peste lanuri și vremuri, te chema.

Reîntoarcere

Am pribegit cu zeii, la oameni să mă-ntorc.

Asemănări

Viața-i fum – și fumul căminului ți-e drag.

Păreri

Brotacul: frunză verde; sitarul: frunziș mort.

Amurg în crâng

Albinele luminii prin frunze se jucau.

Casă la Balcic

Și sufletul și casa mi le-am deschis pe mări.

Fată la fântână

Coboară, legănată din frizele grecești.

Turc bătrân

Își numără mătănii de-o mie și-una de nopți.

Măgărușul

Stă cu urechi pleoștite, jupitul înțelept.

Cimitir tătăresc

Pasc moarte capre straniu încremenind pe râpă.

Golful

A strâns albastru-n brațe, și-l leagănă mereu.

Camee

Prin piatra străvezie ca un talaz: sirena.

Driada

De trunchi lipești urechea s-auzi cum plâng și azi.

Mare pământeană

Desfășurarea verde a grâului în zări.

Ciocârlia

Din praștia câmpiei lumina cântă sus.

Norii

Albastru clătinate, aeriane culmi.

Popor nomad

Cu norii și cu vântul porneam, pământul sta.

Popor nomad

Foc stins, cort strâns, pustiul și pulberea plecării.

Sclave

Femei cu trup de noapte și miez de soare-aprins.

Popas

Proptiți în lănci, cu hățul pe braț, la focuri mari.

Descălecătorii

Întâiul fum de sate și-n vale glas de câini.

Crăciun

Se-oprise steaua, fânul din staul strălucea.

Artă poetică

Din teascurile vremii plâng lacrimă de vers.

Zile și nopți

Trecură ciute albe și-ntunecați ogari.

Hanul vechi

Cu zeghea amintirii la foc de cărăuși.

Prevestire

În codrul numai muguri, un sunet de topor.

Copilărie

O jucărie spartă găsită într-un pod.

Toamna copilăriei

Mireasmă de gutuie într-un iatac bătrân.

Părăsire

Pe orice cărăruie dau iarbă amintiri.

Conac de altădată

La scări părăginite de suflet, surugii.

Singur

Prin pulberea de aur cu toamna în zăvoaie.

Veverița toamna

O frunză roșie suie pe ramuri, alte cad.

Poetul

Stă încărcat de versuri ca toamnele de rod.

Vânătoare

În zori prin ceața roză un sunet surd de moarte.

Inima

O viață-ntreagă bate la poarta liniștirii.

Templu antic

Încremeniră patru coloane, cerul, marea.

Marmură greacă

Sub cuta caldă-a pietrei simți trupul unui zeu.

Friză

Strunindu-și calul, sare prin veacuri nemișcat.

Friză

Pe piatră stau eroii, în ea dorm zei ascunși.

Păstorul

Cu fluierul la gură cum tace, codrul cântă.

San Francesco nel deserto

Din cerul apei moarte cresc seara chiparoși.

Amintirea

La cuib, o rândunică prin suflet zboară lung.

Gorgane pe Bărăgan

Cămile-ngenuncheate venite din Altai.

Sfârșit de iarnă

Cocorii țipă. Gheața din suflet mi se sparge.

Primăvară pastorală

Din zare munți albaștri trezesc pe văi tălăngi.

Primăvară

Livezi în floare, cucul, munții ninși, alt cuc, departe.

Cetatea din mare

Prin valuri limpezi, toamna, vezi temple licărind.

Stăpânul mării

În plasa lor pescarii au prins un zeu străin.

Cățelul pământului

Auzi-l cum te latră de pe un alt tărâm.

Ţara

Balauri, munții vineți, păzeau cetăți de-argint.

Lacrimi

De plângi, o primăvară s-o scutura de flori.

Luntrașul

Spre moarte mă tot duce, lin, inima vâslind.

Floare târzie

A nins pe munți. O rază a tremurat în parc.

Cer răsturnat

În apele strălimpezi zvârl undița, prind umbre.

Nemuriri plăpânde

Migdalul meu în floare și tu zâmbind sub el.

Clopot de taină

La pasul tău îmi sună vecernii inima.

Întoarcere

În toamna desfrunzită m-am întâlnit, copil.

Cimitir tătăresc

Pasc moartea capre straniu încremenind pe râpă.

Cimitir turcesc

Prin pietre părăsite, cireșul: înger alb.

Întâile micșunele

Copilul primăverii deschide ochi albaștri.

Bujori sălbatici

Pe ruguri verzi ard flăcări în inima pădurii.

Lalele

Oștirea cu turbane stă șiruri în grădină.

Prier

Oprit în drum, migdalul ne-ntinde flori sfios.

Pescăruși

Din valuri spume albe au început să zboare.

Înserare

Pe-oglinda legănată a sufletului: norii.

Zarzăr la mare

Prin ramuri înflorite bărci tremură petale.

Despăduriri

Se duc pe râul vremii toți anii mei, bușteni.

Sângele vieții

Ca vremea nu se-oprește, ca moartea nu-l aud.

Din volumul "Poeme într-un vers" 1935

TE-AR MAI PUTEA INTERESA