Editura Global Info / Literatură

Liviu Rebreanu

Războiul

Bărbosul (ridicând nasul din „ediţia speciala”): Eu, drept să-ţi spun, nu pricep nimic din toate telegramele astea… E o harababură… I-ascultă, bre! Tu ai făcut armată?

Spânul: Nu, dar sunt acasă în toate chestiile de strategie şi tactică… M-am ocupat… Ce crezi? când faci atâtea războaie… Am cărţi, hărţi, planuri…

Bărbosul: Atunci fii drăguţ, te rog, şi mă lămureşte şi pe mine… Ascultă! Zice că o armată e în Flandria, alta în Alsacia, iar alta la Polonia… Vorbeşte de şapte sate şi de douăzeci şi şapte dealuri, de trei sute de kilometri şi de o mie de kilometri, de fronturi şi de mai ştiu eu ce… Şi, în sfârşit, spune că kaiserul vede tot… Ei, cum naiba se poate una ca asta?

Spânul: Nimic mai simplu, amice… Kaiserul are un binoclu cu care vede la o mie trei sute de kilometri!

Bărbosul: Pe urmă citesc că divizia cutare a fost împinsă, că brigada cealaltă a fost respinsă şi ofiţerii de stat-major zboară din batalion în batalion… Mă rog, cum se împing şi se resping batalioanele?… Şi cum zboară ofiţerii ceia de stat-major din batalion în batalion? Cu aeroplanul, ori cu zepelinuri? Şi adică de ce zboară?

Spârtul: Destul! Din toate astea văd că un nebun poate întreba mai mult decât ar putea răspunde zece înţelepţi… Ei, acum ascultă: Eu, ce-i drept, n-am făcut armata, dar ştiu din experienţă că războiul e ca şi manevrele…

Bărbosul: Şi cum sunt manevrele, dacă nu te superi?

Spânul: Ca jocul de şah… Şi acolo mergi înainte cu o figură, tragi înapoi o figură, dai afară pionii şi pierzi partida… Ei vezi, întocmai aşa-i războiul!

Bărbosul: Mă rog… Tu ştii să joci şah?

Spânul: Fireşte că… nu ştiu.

Bărbosul: Aşa da. Fiindcă nici eu nu ştiu… De aceea, ce să-ţi spun, pricep mai bine războiul decât jocul de şah.

Spânul: Stai, dragă, că-ţi explic eu tot. Stai!… Uite… Va să zică, jocul de şah e ca războiul. Oştile se înşiră faţă-n faţă, pe urmă încep să avanseze…

Bărbosul: înţeleg. Exact aşa-mi închipuiam şi eu. La dreapta stau prietenii, la stânga duşmanii. Apoi comandanţii strigă „uraa!”… Şi trag cu puştile şi cu tunurile unii în alţii.

Spânul: Idiot eşti, bre!… Cum crezi tu că două armate o să se înşire aşa, ca două echipe de elevi de liceu sau ca figurile de şah?… Ce prostie!…

Bărbosul: Bine, nu spui tu că jocul de şah e ca războiul?

Spânul: Am spus-o numai ca să te fac să mă înţelegi mai bine. Dar războiul e cu totul altceva decât jocul de şah. Ce dracu, nici atât nu ştii? Războiul modern se bazează pe legea pompării, pe care trebuie s-o ştii din şcoală… Ruşii merg înainte, nemţii merg înapoi, nemţii merg înainte, ruşii merg înapoi.

Bărbosul: Ruşii merg înainte, nemţii merg înapoi…

Spânul: Ei, vezi?… La şah fiecare figură îşi are locul său, pe când la război totul atârnă de împrejurări. Sau poate tu crezi că şi terenul războiului e împărţit în şaizeci şi patru de câmpuri?

Bărbosul: Dar în câte e împărţit?

Spânul: Aoleu, eşti prost rău!… La război fiecare corp ocupă terenul cel mai convenabil…

Bărbosul: Ce-i aia teren?

Spinul: Un loc, sau o câmpie, sau o colibă, uneori chiar o colibă poate fi teren.

Bărbosul: Şi cel ce a ocupat terenul a învins?

Spânul: Ei, aş! După ce a ocupat terenul, porneşte împotriva duşmanului şi trage focuri, şi sau învinge, sau e învins. Ai înţeles?

Bărbosul: Nu.

Spânul: Atunci degeaba îţi mai explic. Războiul nu se face ca să-l priceapă toţi nerozii.

Bărbosul (iar cu nasul în „ediţia specială”): Las’, că tu îl pricepi…

TE-AR MAI PUTEA INTERESA