Magda Isanos

Mama

Mama a trecut printre plumbi,
ducând la sân ceva nevăzut.
Peste râul albastru,
mama printre plumbi a trecut.

Tinerii muriseră-n temniţă.
Bătrânii se furişaseră-n munţi,
şi-acel ceva trebuia dus,
numaidecât, peste punţi.

La pândă, ochii aspri, înguşti.
Buze aspre de pusti.
Strâmbele guri
o pândeau din păduri.

Mama coboră şi cântă.
Plângea sau cântă?
Ghemuită în inima ei,
mama gemea.

Intrând în apa albastră,
întinereai sub sal, ca o ramură.
Mamă, spune-mi, ce duci?
O flacără sau o flamură?

Când ai căzut printre plumbi, la punţi,
cânta cineva sus pe munţi.
Ai murit cu gura-n ţărână,
cu flamura desfăşurată-n mână.

Braţul meu tânăr ca ramura,
iată, îţi ridică flamura,
să Ţi-o poarte,
peste punţi şi munţi, mai departe!

"Poezii", 1943