Editura Global Info / Literatură

Mihai Eminescu

Locul aripilor

Strecor degetele mele printre buclele'ţi de aur
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n'am văzut
Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tesaur
Iară ochi-ţi gardianii mă opresc şi mă sumut.

Ochii tăi, înşelătorii! A ghici nu-i pot vr-o dată
Căci cu două înţelesuri mă atrag şi mă resping —
Mă atrag când stau ca ghiaţa cu privirea desperată
Mă resping când plin de flacări eu de sânul tău m'ating.

O, atunci mâna ta-i tare şi respinge cu putere
Mâna mea care profană ar intra în santuar
Să se-ascundă 'n sâni-ţi tineri, pe când eu plin de plăcere
Să uit lumea 'n sărutarea-ţi şi în ochii tăi de jar.

Astăzi însă nu-s ca flama cea profană şi avară
Inima mi-e sântă astăzi, cald şi dulce-i pieptul meu
Azi sunt cast ca rugăciunea, şi timid ca primăvara
Azi iubesc a ta fiinţă cum iubesc pe Dumnezeu.

Tu surâzi cu ne 'ncrezare? . . .Cât de rea eşti tu copilă!
Lasă ca sub gazul rosa eu la sânu-ţi să pătrunz,
Să descheiu corsetul ista. . .Tu roşind să râzi gentilă
Eu s'apăs fruntea-mi arzândă între piepţii albi, rotunzi.

Şi să strecor a mea mână după gâtu-ţi de zăpadă!
Tu roşeşti'. . . tu nu vrei Marta? ... O, de-ai şti ce caut eu ...
Ai surâde ş-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă
Să-ţi privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău.

Cungiurând c-'un braţ molatec gâtul tău cel alb ca zarea
Apăsând faţa-ţi roşită pe-al meu piept bătând mereu
Eu cu ceea-laltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare
Locul aripelor albe le-aş căta 'n delirul meu!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA