Editura Global Info / Literatură

Octavian Goga

În ţintirim

În ţintirim, la noi în ţară
Movile sunt în lung şi-n lat,
O pace mută, funerară,
Te-apasă greu ca un păcat.
În ele taina nefiinţii
I-a prins, sub milostiv zăvor,
Pe toţi câţi au muşcat cu dinţii
Din ţarina durerii lor...

În ţintirim dorm munţi de lavă
Închişi sub lespezi de mormânt,
Un cuib de ură şi otravă
E-n orice bulgăr de pământ.
Ţărâna tremură şi-nvie,
Căci fiecare fir de lut
Dospeşte-n el o vijelie
Din câte-n suflete-au bătut...

În ţintirim, pe vânt de seară,
Şiraguri umbrele cobor,
Sunt morţii care se strecoară
Şi prin unghere ţin sobor.
Grozavă oaste de schelete,
Nebiruiţi rătăcitori,
Ei sfânta răzbunării sete
Şi-o-mpart în drum la trecători.

În ţintirim, în nopţi albastre,
Când stelele pe cer s-aprind,
Răsună plânsetele noastre
Şi zarea-ntreagă o cuprind.
Înfiorată lunca geme,
De bocet jalnic de femei,
Ce spun din gura lor blesteme
Când duc la groapă ghiocei.

În ţintirim mai sunt şi cete
De nesătui boi de pripas,
Cari rumegă pe îndelete,
Călcând pe-un mort la orice pas.
Şi-n vreme ce sfârşiţi de zile
Noi lângă cruci ne tânguim,
Ei pasc la flori de pe movile,
Ei ni se-ngraşe-n ţintirim.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA