Octavian Goga

La mal

Mândra apelor crăiasă,
Ne-ntâlnirăm azi în cale,
Eu, cu gândurile mele,
Tu, cu valurile tale.

Prinşi de-o tainică chemare,
Ne privim acum în faţă,
Tu, eterna vremii doamnă,
Eu, un strop răzleţ de viaţă.

Cum te văd, din clipă-n clipă,
Mintea-mi zgribură şi cade,
Simt moşia ta cum creşte
Şi hotarul meu cum scade.

Ţi-ai pornit nemărginirea
Să mă-nfrunte, să mă frângă...
Râd talazurile tale
De luntriţa mea nătângă.

Tu mă birui, fără luptă,
Pururi neînvinsă mare,
Ochii călători pe ape
Tremură şi-ţi cer iertare...

Spre adâncurile albe
Îmi îndrept umila rugă:
Mă primeşte-ntotdeauna
Ucenic să-ţi fiu, şi slugă.

Lasă-mă uitat la malu-ţi...
Să mă uit aşa departe:
Din întinderea albastră
Voi citi ca dintr-o carte...