Octavian Goga

Mă-ntorc din nou...

Am rătăcit departe-n lumi străine,
Crezând că scap de-a patimii prigoană,
Că-n sufletul meu însetat de goană
Mai poate creşte-o floare pe ruine.

Dar un blestem din orişice icoană
Mă urmărea, căci te vedeam pe tine...
Şi te visam ca,-n nopţile senine,
Un crai pribeag pierduta lui coroană...

Nu te mira că azi înfrânt de cale,
Robit de-un chin care-n curând se curmă,
Mă-ntorc din nou la pragul casei tale.

Gândeşte-te că-n cruda lor arsură,
Când simt aproape clipa de pe urmă,
Bolnavii toţi cer cuminecătură...