Octavian Goga

Singurătate

Singurătate, tainică grădină,
Cu freamăt lin, cu dulce adăpost,
Pribeagul suflet fără de hodină
De-atâta vreme-n ţara ta n-a fost...

M-au alungat vâltorile pe-afară
Şi-n goana lor eu n-am avut răgaz
Şi văd cum noaptea-n giulgiu-i mă-nfăşoară
Şi-mi scrie moartea umbre pe obraz...

Din vremi uitate mintea azi coboară
Şi-ţi cer umil acuma, când te-ascult:
Ori râsul meu curat de-odinioară,
Ori lacrimile mele de demult...