Editura Global Info / Literatură

Octavian Goga

Trenurile

În colţul vechi de înnegrită gară
Se uită-n gol un moş cu barba sură,
Se uită-n gol din zori şi până-n seară,
Cum trenuri vin şi trenuri pleacă iară,
Ţipând prelung dintr-o spurcată gură.

Sunt trenuri mute, care mortuare,
Sunt ciocli tainici negrele vagoane,
În ele poartă lacrimi şi mustrare
Şi bocete şi plângeri funerare
Din tragedia bietelor cătane...

Şi cum se uită moşul fără veste
Şi-n juru-i noaptea a-nceput să crească,
Deodată cerul înroşit pe creste
I-arat-un zmeu, un zmeu ca din poveste,
Un zmeu flămând de carne românească.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA