Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Copilul și croncanul

Zburdalnic Copilandrul mereu tot înjura
La pasări ce zbura;
O dată ia la goană Croncanul ce mîncare
Îşi căuta pre lîngă un rîu prea larg şi care
De ger ce se lăsase
Pre margini îngheţase.
Zbură bietul Croncan şi cît colea se puse,
Iar neastîmpăratul îndată-acolo fuse.
„Dă-mi pace, băieţele, Croncanul lui ii zice.
Nimic eu nu-ţi fac ţie; tu de ce-mi caţi price?”
„Ah! căci nu pot eu oare
Să pui mîna pe tine!
Ţi-aş smulge pentru mine
Ale-aripi zburătoare.”
„Zbor nu vei căpăta.”
„Nici tu n-ăi mai zbura.”
„Fii mulţumit, copile, cu ce firea ne-a dat
Eu am aripi; tu însă picioare de umblat,
Şi minte, dibăcie.” Şi astfel ei sfădind
După Croncan Copilul fugea ochii ţintind.
Cea pasăre trecuse
Pîrîul şi se puse
P-un pom de ceea parte. Copilul înţestat
Nu vede că la mijloc e rîul nengheţat;
Ci cată cu de-a-dinsul s-aib-aripi ca să zboare;
Cînd, bîldîbîc! În apă. Şioiu-l dă-n vuitoare
Se zbate; se afundă
Şi se îneacă-n undă.

"Pilde şi ghicitori".

TE-AR MAI PUTEA INTERESA