Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Moş Apeş

Şi cu norocire! Trai bun şi viaţă lungă să vă dea Dumnezeu!

Cu aceste vorbe de heretisire întîmpină pe moş Apeş un prieten vechi al său.

— Să dea Dumnezeu la toată lumea, şi mie păcătosului, răspunse moşul.

— Mi-a părut bine cînd am auzit că iar te-ai însurat, moş Apeş. Ştiu cît este de rău să fie cineva singur în casă, îi mai zise prietenul.

— Am fost nevoit, moşul tatei, să mai iau încă o dată jugul, răspunse Apeş, femeia este trebuincioasă la casa omului.

— De, asta aşa este, deşi însurătoarea are multe amaruri şi multe găluşti de înghiţit. Dar de una nu mă domiresc eu.

— De care?

— Iacă: cum d-ta, om cu destulă doxă la cap, trecut şi prin ciur şi prin dîrmon, lovit cu capul şi de pragul de sus şi de cel de jos, şi la vîrsta dumitale, cum d-ta, zic, te-ai lăsat să te muşte şarpele de inimă şi să faci greşeala d-a lua de muiere o fată mare?

— Ce era să fac, moşicule, dacă n-am găsit alta mai mică!?

Dorobanţul, Bucureşti, an I, nr. 94, 19 februarie 1878.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA