Editura Global Info / Literatură

Pitarul Hristache

Povestea mavroghenească

Fragmente

Numai a-l vedeai dodată
Prin târg trecând fără gloată,
Cu vro doi-trei, dinpreună
Cu câte-o sapă de mână,
Şi după ce se-ntorcea
Vedeai colea şi colea
Câte unul atârnat
De câte-o şandrama legat,
Iar pe afară prin câmpuri
Stă ţepele-nfipte pâlcuri
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dacă mergeai şi la curte
Vedeai altele mai multe,
Te uitai prin spătărie
Rămâneai la aporie,
Vedeai săbii ferecate
Tot prin păreţi spânzurate,
Mai pistoale, buzdugane,
Mazdrace şi iatagane,
Suliţi, angere, cuţite,
Ca acile ascuţite.
Măciuci, mai puşti ghintuite
Toate prin păreţi lipite.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Apoi stai de socoteai
Şi-n rost nu puteai să-i dai
Vedeai casele d-o parte
Numai de arme-ncărcate.
D-altă parte te uitai
Şi la el şi îngheţai
Că-l vedeai cu-n hârz străin
Nu-şi semăna a creştin.
Cându-l auzeai vorbind
Încremeneai tremurând,
Din damuit şi din chiafâr,
Şi din as şi din caldâr,
Nu-l mai puteai potoli
Nici a-l mai înconteni.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Avea câţiva spânzuraţi
În port schimbat îmbrăcaţi,
Cu nişte mintene scurte
Numai pân' la brâu făcute,
Cusute cu găitanuri
Şi la brâie iataganuri
La cap turceşte legaţi
Cu şalvari largi încălţaţi.
Şi cuta pân' la genunche
Cu găitanuri pe muche,
Cu iminei în picioare
Şi cu genunchile goale,
Cu mânicile sumese
Şi prin mâni gloanţele dese,
Galeonii, le zicea,
De lângă el nu lipsea.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Nu mergea cu pompă mare,
Ci călare voiniceşte
Şi la cap legat turceşte;
Ca galeongii dinpreună
Şi mazdrac fiind în mână!
Şi pe unde nu gândeai
P-acolo îl întâlneai;
Tiptil, pe jos şi călare
Prin târg şi prin mahalale;
Uneori în port turcesc
Alteori călugăresc.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Vai, o, Ţară Românească
Vezi cin' să te stăpânească?
Un Dumitru Turnavitu
Care n-ai mai fi gânditu!
Păi, să te fi dat de-o parte,
Că facea prin Bucureşti
Tot tarturi mavrogheneşti;
Apoi avea o mândrie
Lipită de mojicie
Şi-atâta o semeţie,
De nimeni nu vrea să ştie!
Venea la dânsul boieri
Pentru niscareva trebi
Ca la un stăpânitor
Ţării oblăduitor;
Iar el ca un blestemat,
Şedea în pat răsturnat
Şi boierii în picioare
Stând cu capetele goale.
Alteori sta prin pridvor
Până se scula din somn.
În scurt se afla al vremii
Al doilea Mavrogheni
Avea în cap o căciulă
Ţuguiată, ca o sulă,
Şi o ghebă în spinare
De nu făcea cinci parale,
De aba roşie ruptă
Cu aţă albă cusută,
Cu poturi, cu iminei,
Se desprinsese cu ei.
Iar să-l fi văzut călare
Chiar vătaf de haimanale.
C-o grămadă de voinici
Tot arnăuţi, şocarici,
Avându-i pe lângă dânsul
De nu puteai să-ţi ţii râsul.
Şi da prin târg câte-o raită
Ca să-l vază lumea toată
La ce treaptă a ajuns
Şi cât s-a-nălţat de sus.
Aferim Dumitrăchiţă,
De-ar mai fi vro răzmeriţă
Şi un Mavrogheni domn
Ştiu că tu te-ai face om!
Acum ia-ţi nădejdea, frate,
Că aia nu se mai poate.
Ce gândeai? Că-a ta domnie
Până-n sfârşit o să ţie?
De umblai aşa de sus
Cât fu Mavrogheni dus?
Nu socoteai că e vânt
Asta ce umblai tăcând,
Care suflând te-ngrozeşte,
Apoi iar se potoleşte?
Nu ştiai că lumea este
O roată ce se-nvârteşte;
Care altă treabă n-are
Decât să suie, pogoare?

TE-AR MAI PUTEA INTERESA