Editura Global Info / Literatură

Simion Florea Marian

Fîntîna Doamnei

Zice că pe timpul lui Ştefan cel Mare locurile, unde se află astăzi Mănăstirea Dragomirna şi satele Mitocul Dragomirnei şi Lipovenii, erau toate împănate cu păduri de fagi, paltini, carpeni, mesteceni, ulmi şi stejari, iar unde şi unde se aflau printre dînsele şi cîte o poiană de o frumuseţe rară.

Şi fiindcă locurile acestea nu sunt tocmai tare departe de oraşul Suceava, iar aerul dintr-însele e foarte curat şi sănătos, de aceea locuitorii Sucevei şi mai cu samă boierii de divan şi cei de pe lîngă curtea domnească ieşeau foarte adeseori în duminici şi sărbători la primblare în aceste părţi. Şi unii ieşeau în trăsuri, alţii călări, cei mai mulţi inşi însă pe jos, adică care cum îi plăcea şi cum putea.

Cu deosebire însă la întăi Maiu, adică în ziua de Arminden şi la Duminica mare vedeai sute de inşi, tineri şi bătrîni, bărbaţi şi muieri, feciori şi fete, toţi îmbrăcaţi sărbătoreşte, ieşind ca un roi de albine din Suceava şi îndreptindu-se spre locurile acestea. Şi unii luau miei fripţi, copturi şi alte mâncări cu dînşii, alţii feliurite vinuri şi lăutari, şi după ce ajungeau la starea locului se puneau pe iarbă verde la umbra arborilor, întindeau bucatele şi vinul pe feţe de mese şi-apoi prindeau a mânca, a bea şi a se veseli. Iar după ce se săturau de mîncat şi de băut se apucau de joc, care de multe ori dura pînă după miezul nopţii, cînd se-nturnau apoi cu toţii spre casă.

Cînd ţara era în linişte şi pace, cînd neîmpăcaţii şi-ncărnaţii săi duşmani n-o ameninţau cu pustiirea, atunci se zice că chiar Ştefan Vodă, singur, nu odată, ieşea la primblare în aceste părţi ca să mai uite de cele griji, ce-l frămîntau, şi mai ales ca să bee apă din izvoarele cele minunate ce se află într-însele. Căci trebuie să ştiţi, că apa din izvoarele acestea era, ca şi acuma, vestită de bună şi sănătoasă. Şi Ştefan Vodă tot timpul, cît petrecea în Suceava, nu bea nici cînd altă apă, ci numai din izvoarele acestea, pentru că apa din Suceava era şi pe atunci tot aşa de rea, ca şi-n ziua de azi. Şi cînd avea timp, nu se mulţămea numai cu atîta, că i se aducea de această apă de băut, ci se ducea ca el singur, cu mîna sa, s-o scoată şi s-o bee la starea locului.

Însă nimărui nu-i plăceau aceste locuri frumoase aşa de tare, ca Doamnei Ileana, soţia lui Ştefan cel Mare, nimene n-avea o atragere atît de mare de a ieşi aşa de des la primblare pe locurile acestea, ca dînsa. Şi mai cu samă îi plăcea ei foarte mult de-a petrece într-o poieniţă răsfăţată şi presurată cu tot feliul de flori, care se aflau în partea despre miazănoapte a mănăstirii de astăzi…

Şi fiindcă pe timpul acela, macar că erau mai multe izvoare, din care curgea o apă limpede ca lacrima, rece ca ghiaţa şi foarte bună de băut, nici unul nu era îngrijit cumsecade, ci cum le-a lăsat Dumnezeu, de aceea a pus ea oameni ca să curăţească şi să îngrijească izvorul din poeniţă unde petrecea ea mai adeseori şi din care izvora cea măi bună apă, să facă un fel de fîntînă dintr-însul, şi după aceea să-l zidească şi să-i puie disdele şi-un acoperămînt de lespezi deasupra.

Şi oamenii puşi, cum a spus ea, aşa au şi făcut. Şi de-atuncea izvorul acesta, care se poate vedea şi astăzi, a început a se numi Fîntîna Doamnei. Şi tot aşa se numeşte el şi acuma. Şi nici o apă nu e aşa de limpede de rece şi de bună la băut, în toată împrejurimea, cum e apa din acest izvor!

Tradiţii poporane române din Bucovina, Bucureşti, 1895

TE-AR MAI PUTEA INTERESA