Ştefan Octavian Iosif

Cobzarul

Salută zdrăngănind din strune,
Bătând cadenţa din picior,
Şi cântă, legănându-şi capul,
Cobzarul, mândru cerşetor...

Iar după datina străbună
Când îi întinzi paharul plin,
El nu bea până ce închină
Şi varsă jos un strop de vin...

— Cobzarule, de-ai şti cât farmec
Şi voie bună răspândeşti
Cu zvonul cântecelor tale
În inimile româneşti!

Noi toţi suntem aşa de tineri,
Că am putea să-ţi fim nepoţi...
Dar când ne zici bătrâna doină
Eşti cel mai tânăr dintre toţi!