Ştefan Octavian Iosif

Credinţe...

De-a pururea m-aţi urmărit,
Învăluite-n ceaţă.
Cu farmecul neţărmuirit
Al dragostei de viaţă.

Mi-aţi dat nădejde ca să lupt
Cu griji şi cu necazuri,
Ce-şi grămădeau neîntrerupt
Noianul de talazuri,

Şi-adesea de cădeam înfrînt
De trudă şi durere,
Gseam la voi şi crezămînt,
Şi leac de mîngîiere,

Înveselind cărarea mea
Cu-alai de sărbătoare:
Copil îndrăgostit de-o stea,
De-un cîntec sau de-o floare...

Şi-acum vă duceţi rînd pe rînd —
Ieri una, astăzi una...
Mă părăsiţi aşa curînd,
Pieriţi pe totdeauna?...

Dar eu atunci al cui rămîi,
O, dragi credinţe moarte?
Pe drumuri, fără căpătîi,
Vai, cine-o să mă poarte?