Editura Global Info / Literatură

Ion Minulescu

Romanţă fără muzică (Nu-i nimeni... nimeni să ne vadă şi să ne-auză...)

Nu-i nimeni... nimeni să ne vadă şi să ne-auză ―
Nu pleca!
Dă-mi degetele-ţi inelate să le sărut ca şi-altădată,
Dă-mi degetele-ţi inelate ―
Poeme-n pietre nestemate ―
Vreau să le-nvăţ pe dinafară şi să le cânt,
Dă-mi mâna toată,
Căci nu-i în tot salonul alta, aşa, la fel cu mâna ta.
Rămâi cu mine toată seara...
Ce-ţi pasă dac-o să sfârşească
Orchestra valsul?...
Tu nu ştii
Că nu-i în tot salonul altul la fel ca mine să iubească?

Deschide-ţi braţele ―
Altarul în care mă-nchinam alt’dată ―
Deschide-mi braţele şi prinde-mi în ele braţele-obosite,
Apleacă-ţi gura-nsângerată,
Şi sărutările-ţi aprinse înseamnă-le pe-obrazu-mi pal.
Înseamnă-le la rând, să-mi steie pe veci de pază,
Neclintite,
Ca păsările legendare pe malul lacului Stymfal!…

Viaţa literară, I, nr. 25, 24 decembrie 1906

TE-AR MAI PUTEA INTERESA