Ştefan Octavian Iosif

Cronicarii

Cînd mă cuprinde dor adînc de ţară
Şi n-am pe nimeni să-mi potoale dorul,
Iau cartea unde curge sfînt izvorul
De-nţelepciune şi tărie rară...

Citesc, iar gîndu-mi îşi întoarce zborul
Spre vremi de bărbăţie legendară,
De greu război şi de robie-amară;
Şi sufer, şi mă bucur cu poporul.

Îmi cîntă jalnic rostul nestatornic
Al tuturor măririlor din lume
Miron Costin, vestitul mare vornic;

Boier de ţară, bunul Ion Niculce,
Oftînd, strecoară printre lacrimi glume
Din zile vechi, şi-n grai nespus de dulce!