Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

Dedicaţie

M-apropiu din nou de dumbrava cea sfîntă,
Să cad în genunchi la străvechiul altar,
O dragoste veche din nou mă frămîntă:
Îmi freamătă frunza, iar apele-mi cîntă,
Şi toate ca-n vis îmi apar.

Ah, iar sunt copilul nebun de-altădată!
O floare, un flutur m-opreşte din mers.
Tot gîndul mi-e farmec, simţirea mi-e beată,
Căci inima iarăşi porneşte să-mi bată,
Şi bate-n cadenţă de vers!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA